Arhiva | 6:38 pm

Capitolul LII – Secrete

28 feb.

Capitolul LII -Secrete


DIN PERSPECTIVA LUI KIM CASSIE

NU puteam dormi! Oricum nu dormeam eu , dar imi placea sa ma prefac ca ma deconectez de lumea asta si ca evadez in reverii adanci, pline de magie si speranta. Dar de data asta totul era diferit. Jeremy reusise sa-mi umple golul din suflet si sa-mi imbuneze inima de gheata. Dar ma simteam ingrozitor pentru ca ii ascundeam o multime de lucruri. Il iubeam si-n acelasi timp in invidiam.

De ce nu puteam fi si eu ca toti ceilalti, de ce trebuia eu sa fiu de partea intunericului a eternitati. Pentru un simplu om, eternitatea este totul, pentru mine este doar un ceas interminabil si sacaitor de dureros. Nu dorm, nu ma hranesc cu ce ar trebui si nu am parte de vise si liniste.

In seara asta ceva profund ma nelinistea serios. L-am vazut pe Edward, marea iubire a Anabellei, dar nu l-am vazut pe Victor si nici macar pe ea. Ce se intamplase ? Pierdusem ceva pe drum. Stiam ca Annabell i-a transformat in .. in monstri asa cum a facut cu mine, dar credeam ca vor fi nedespartiti. Iar Angela …

Angela de ce semana cu Anabell Serris Gilberth ???

Starile care pun stapanire pe mine sunt pe cat de intense pe-atat de diverse si de variabile. In urma cu o clipa imi simteam sufletul plin de pace, simteam ca pot sa merg mai departe cu inima cat de cat usoara, cu zambetul pe buze, si, mai ales, cu incredere… si acum simt iar ca tristetea ma acapareaza, simt iar ca nu mai sunt in stare sa fac nici un pas, ca mi-e sufletul blocat, coplesit de amaraciune, disperat… si nu gasesc deloc calea pe care trebuie sa merg.

Tristetea este o boala spirituala care zguduie din temelii intreaga fiinta a celui atins de ea, cufundandu-i mintea intr-o grea deznadejde, iar trupul intr-o paralizanta pasivitate fata de starea sufleteasca pe care o induce. O tristete dezcumpanitoare care aduce cu ea efecte extrem de periculoase si care in final distruge tot ce este mai frumos in noi.

Sufletul imi era ravasit de amalgamul de sentimente care ma incercau. M-am uitat pierduta la ceas. Nu era nici macar trecut de ora 2 noaptea. Ella probabil dormea asa ca nu-mi mai ramanea decat sa astept.

Trebuie sa recunosc ca asteptatea nu era punctul meu forte. Nu ma pricepusem niciodata la asa ceva. Picasem la acet test de nenumarate ori. Avand eternitatea ar fi trebuit sa stiu sa jonglez cu timpul, iar asteptarea sa nu fie decat un lucru simplu, dar eu eram nerabdatoare sa trec si peste ziua asta. Maine aveam sa-i fac bunicii o vizita inopinanta.

Am inceput sa ma gandesc la Jeremy, la zambetul lui si glumele lui nesarate. La intalnirea nostra fatala si la disparitia lui. Luni aveam sa-l intreb ce facuse in tot acest timp si ce-l schimbase radical.

Orele treceam agale, parca facandu-mi in ciuda. M-am ridicat incet, desi era ora 3 noaptea si am plecat la o plimbare prin padure. Mergeam apasat si trist, lovind cu putere fiecare frunza si fiecare piatra. Incercam sa ma eliberez de intreaga energie negativa care ma cuprinsese, dar nimic nu ma linistea. Dar mergand si mergand m-am trezit in fata casei lui Jer. Luminile erau stinse, semn ca toata lumea dormea, iar linstea care domnea imi dadea o senzatie de amorteala. As fi vrut sa intru si sa-l vad, dar nu stiam care era camera lui, asa ca nu vroiam sa risc sa fiu surprinsa de cineva.

Plouă şi picaturile mici cad peste pamântul însetat, fereastra semideschisă din dormitor permite pătrunderea aerului ozonat în camera plină încă de căldura. Muzica vantului se dizolvă în aer şi oarecare particule ajung şi la vecinul din dreapta, ca un bâzâit mut. Mă uit spre orizontul negru, spre cerul fără de stele, nici măcar luna nu se vede, parcă e pustiu fără lună..

Ploaia picură şi tace, mai trage câte un tunet, din când în când, astfel încât o auzi şi prin termopane. Furtuna! Vine, se apropie, bate în fereastră deja închisă. Priveşte cu ochii ei de un albstru întunecat şi profund ca fundul mării în acalmie. Vuietul mai face câteva ocolişuri, bate în uşă, face pact cu copacii, frunzele, praful, toate joacă acum după ritmul furtunii.

Se prind toate într-o horă de se zguduie cerurile şi pământul, numai noi stăm ca păpuşile de ceară, cu ochii sticliţi privind  prin geam. Numai noi lăudam ploaia că vine cu roadă, si tot pe ea o huiduim ca aduce stricăciuni, numai noi ştim să rămânem intacţi atunci când natura de dezlănţuie în spectacole uimitoare, şi să uităm de bunul simţ, când ne atinge cu vreun strop arzător de apă de ploaie.

Dar totul inceteaza repede. Linistea cuprinde din nou totul iar Luna atotputernica incepea sa se retraga incet lasand locul astrului „Soare”. Razele razlete ale lui imi imbujorau obraji de fericire asa ca am alergat spre casa cu putere.

M-am schimbat in ceva mai comod si am trezit-o pe Ella.

–         Mmm … aaa….. ce este? Intreba ea buimaca, cu parul ravasit.

–         Hai la gradma` !

–         Dar este devreme inca ! obiecta ea

–         Este sapte dimineata! Ai dormit destul, puturoaso!

Am asteptat-o sa se aranjeze, apoi am pornit amandou spre casa bunicii. Nu era la distanta mare asa ca am ajuns in timp record. Am vazut-o pe bunica asteptandu-ne.

–         Buni! Am soptit amadoua. De unde stiai ca vom veni?

–         Am presimtit! A spus ea zambind si imbratisandu-ne. Ella du-te la bunicu` Sven, scumpo! Vreau sa discut ceva cu Kim!

–         Sigur buni! A raspuns de graba Ella.

–         Stiu exact de ce ai venit! Adauga ea .

–         Buni! Nu inteleg! Cum este posibil asa ceva.

–         Iubito! Nici eu nu stiu exact. Trebuie sa existe o explicatie plauzibila.

–         Angela seamana mult prea mult doar ca-n ochii ei se citeste sinceritatea si bunatatea pe care o emana.

–         Nu poate fi Anabell ! concluziona buni, desi am vazut cand a fost la noi, un comportament ciudat la ea. Parca se reintorcea in trecut si incerca in zadar sa iasa din el, inlaturandu-l cu mari chinuri.


–         Dar ce s-a intamplat cu Anabell?

–         A murit! A pierit arsa, desi ma tem ca spirilul ei inca se afla printre noi si de cele mai multe ori incerca sa o cuprinda pe Angela. Insa ingerul ei protector, nu-i lasa cale libera. Ma tem pentru Angela …

–         Cum adica te temi?

–         Viata ei nu a fost usoara de loc. A avut parte numai de suferinta si durere. Dar nu durerea aceea constructiva pe care o simtim toti, ci una interminabila si sfasietoare. Am avut o serie de viziuni in legatura cu ea. Sunt sigura ca Anabell vrea sa intre in corpul ei ademenind-o cu o serie de cosmaruri dure, suferinta si deceptii pe toate planurile . Intreaga ei viata nu a fost decat o insiruire lunga de sentimente triste. Am putea numi viata ei „o premeditate a morti”. Parca prin toate acestea incearca sa se obisnuiasca cu ghiarele ei si cand va veni momentul ea sa fie pregatita si sa imbratiseze vesela destinul. Ea este de fapt protagonista unui roman de tristete inmarmuritoare.

–         Ce spun viziunile tale?

–         Numic concret.

–         Oare este posibil ca spiritul Anabellei sa bantuie?

–         Draga mea, un spirit nerazbunat si pe deasupra mitvid, este cea mai tematoate fiinta. Va ajunge sa calce peste toate principiile ei si peste toate dragostea numai ca sa-ti implineasca razbunarea.

–         Dar … oare nu putem impiedica acest lucru?

–         NU. Pactul va pieri doar atunci cand razbunarea este dusa la bun sfarsit. Doar atunci spiritul se poate elibera de lumea aceasta.

–         Dar Edward … Edward buni, el sta numai langa Angela.

–         Stiu, dar nu pot sa-ti spun exact. Edward ei bine … o vede pe Angela, Anabell . Asta pare a fi singura explicatie …

–         Bunicu` Sven ce spune?

–         El … el … el este inghetat in timp ca tine, si-l doare sa vada ca eu imbatranesc in timp ce el ramane tanar. Nici planta care creste la inghet, pe care o iau nu-si mai are efectul dorit asupra mea. Din 1750 de cand te-am gasit, o tot iau si acum ma sting incet si incet. El crede ca noi, cei diferiti ar trebui sa pierim. Cauzam prea multa durere celo din jur.

–         Buni, nu spune asta! Si am imbratisat-o.

–         Cred ca ar trebui sa pleci, imi spuse ea indurerata. S-a facut tarziu si sunt sigura ca Ella te va asalta cu intrebari.

–         Dar cum ramane cu Angela ?

–         Stai linistita. Soarta este este trecuta in „cartea vietii”.

–         Stii ce se va intampla cu ea ?

–         Da …

–         Ce anume ???

–         Viziunile mele sunt neclare si nu intotdeauna se adeveresc … prefer sa nu spun nimic.

–         Dar, buni! Am incercat eu sa ma milogesc

–         Chiar este tarziu, sufletel ! Shh .. se apropie Ella. !

Intr-adevar dupa cateva secunde bune, Ella aparu si topai vesela pana la mine. NU stiam cum resuseste buni intodeauna, de a presimtii lucrurile si de a avea viziuni. Era o enigma pentru mine. Ori de cate ori o intrebam imi raspundea: „Sufletul este oglinda inimi tale. Credinta este totul, iar viziunile mele sunt rupte din pergamentul sfant, exact ca presimtirile. Dar niciodata nu ma incred in ele mai mult ca in Dumnezeu. Sunt doar niste jocuri periculoase ale mintii mele, si ma lupt de fiecare data sa nu cad in capcanele ei.”

Am luat-o pe Ella de mana, i-am salutat si am plecat ganditoare amandoua.

–         Kim, ce dorea bunica?

–         Aaaa … am tresarit eu.

–         Nimic … Ce face bunicu` Sven? Am incercat eu sa schimb subiectul.

–         Este mai bine. Desi nu-mi place cand imi ascunzi lucruri! Sopti ea nervoasa.

–         Nu iti ascund nimic, doar ca

–         Shhh … imi vei spune cand vei fi pregatita.

Restul zilei a trecut repede. Iar maine urma sa fie luni. Deja aveam pregatit intreg interogatoriul pe care urma sa il pun lui Jer.

Nu m-am dus la primele ore pentru ca nu ma simteam pregatita, asa ca dupa ce am discutat cu Ella despre Angela si restul, m-am pregatit de scoala.

–         Iubire! Striga el la mine imbratisandu-ma

–         Usurel, Jer!

–         Scuza-ma! De ce nu ai venit la primele ore?

–         Am .. am avut cateva lucruri de .. de facut! L-am vazut analizandu-ma bine, asa ca am rupt tacerea si mi-am luat la revedere de la surioara mea vitrega. Ella ! vorbim mai tarziu!

–         Sigur! Raspunse fata. Pa-pa porumbeilor!

Jer statea nemiscat, privind incruntat spre Ella. Ce se intampla cu el. L-am strigat de cateva ori dar nu raspundea.

–         Jer! Esti bine ???

–         Sigur! Mi-a zambit si m-a sarutat.

–         Oare cum vor reactiona ceilalti?

–         Probabil ma vor invidia ca am cea mai frumoasa fata din liceu, langa mine.

–         NU la asta ma refeream!

–         Dar la ce ?

–         La sora ta si la Edward .

–         Angela? Ohh .. my Gosh !

O privea mandru si cu dragoste pe soara lui. Se vedea ca tine la ea. Angela, scumpo! Nici nu sti ce te asteapta. Presupun ca bunica nu a dorit sa-mi spuna pentru ca era ceva mult prea dur. Cum adica o”premeditare a morti” ???

Bunica imi ascundea prea multe. Desi nu credea in viziunile ei, ea avea o putere prea mare. Daca mi-ar spune ce s-ar intampla, poate as contri si as schimba viitorul.

„Nu poti schimba nimic” ma ameninta vocea bunicii din capul meu.

Cateodata am senzatia ca ea ma urmareste peste tot si este prezenta oriunde, inclusiv in mintea mea.

–         Se pare ca nu sunt singurul implinit! Am fost trezita din transa de vocea calda a lui Jer.

–         Mda … Hai la ore, pana nu intarziem!

M-a luat usor de mana si am zburat in clasa. Aveam logica. Si-n mod cert profu nu avea sa ne deranjeze stiind ca suntem, dar rectific sunt, copil constiincios asa ca mi-am inceput interogatoriul :

–         Jer, am inceput eu, ce ai facut in tot acest timp ?

–         Poi .. te-am asteptat si cum aseara nu m-am odihnit prea bine, am atipit la ora de fizica si profu` mi-a facut morala!

–         Blondutzule! Ma refer in perioada in care ai disparut .. dupa … dupa acel incident!

–         Aaa … relua el vizibil rusinat. Imi cer scuze, eram drogat in momentul acela si am reactionat nu intocmai cum imi doream. Dupa ce te-am vazut plecand impleticindu-te si varsand lacrimi pentru un idiot ca mine, am plecat pe strazi ca nebunul. O alta perioada de doua saptamani am petrecut-o cu betivi, tutunari si drogati. Devenisem un schelete ambulant, un ticalos, un om care face umbra degeaba pamantului, un nimic…. Nu mai puteam trai astfel asa ca la un moment dat te-am vazut in parc cu prietenii tai si iubitul, presupun, veseli cu totii, plin de viata, normali.

–         Stiu! Atunci te-am vazut si eu! Pareai schimbat.

–         Nu mai imi doream viata aceea asa ca …asa ca m-am internat la un centru de…. dezintoxicare …. Am stat acolo o luna, o luna plina de chinuri si dureri bine meritate, o luna in care ma rupsesem de relitatea crunta. Cand am iesit de acolo. Mi-am jurat ca nu voi mai cadea niciodata in patina viciilor fatale. Asa ca m-am hotarat sa-mi reiau studiile .

–         Wow … dar cui i s-a datorat aceasta hotarare ?

–         Tie! Finaliza el trist. Daca nu erai tu sa-mi deschizi ochi probabil si azi eram intr-un sant bandu-mi zilele. Te iubeam mult prea mult, si te iubesc ca sa-ti irosesti frumusete de viat cu un „nimic”. Eram mult prea scarbit de ce devenisem, ma uram pentru ceea ce-ti facusem .

–         Shhh … l-am linistit eu luandu-l in brate. Noroca ca eram in spatele clasei si nimeni nu ne observa.

–         Dar .. dar tu ce ai facut ?


–         Eu ??? Nici mie nu mi-a mers prea bine! am spus aducandu-mi aminte de acea perioada. Dupa ce am plecat de la terasa, timp de o saptamana nu am mai reactionat, parea pierduta in timp si spatiu. Nu mancam, nu alergam, nu respiram. Am stat internata in spital 2 saptamani, in care doctori erau rezervati . Nu-si puteau explica motivul ratacirii mele interioare. Pur si simplu trupul refuza sa coopereze cu mintea. Chiar au spus ca sunt : „o leguma” iar Ella si bunica erau innebunite. Nu exista nicio modalitate de a ma salva. [ fiind si mitvid, singura modalitate de a –mi ameliora durerile era sa ma omorae cu un cutint din argint sau incinerata. Bunica m-a salvat, increzandu-se intr-o viziune. Era gata gata sa-mi ofere spiritul ei, numai ca sa traiesc]. Dar ca printr-o minune, mi-am revenit. Nu stiu exact ce m-a impulsionat atat de mult, dar stiu ca a mers. Incetul cu incetul am prins viata din nou. Iar ca sa ies din mementele de depresie care ma incercau din nou, prietenii mi-am fost alaturi si m-au scos la aer. Atunci te-am vazut. Mi-am dat seama ca nu tineai la mine, oentru ca te-ai indepartat si te-ai pierdut printre copaci. Am incercat sa aflu de la prieteni de-ai tai unde esti, iar ei spuneau ca ai murit, sau ai parasit tara, ca ai disparut precum sora ta Angela. Si multe altele. Teama ma cuprindea ori de cate ori imi aparea imaginea ta. Si-n fiecare persoana te vedeam si te auzeam. Incepeam sa innebunesc.

–         Iarta-ma ca ti-am produs atat de multa durere. Nu mi-am inchipuit ca si tu ai suferit la randul tau.

–         Nu am de ce sa te mai scuz. Ai trecut prin atatea numai ca sa-mi demonstrezi ca dragostea ta este pura. Si te apreciez si-ti voi fi vesnic recunoscatoare.

–         Te iubesc !

–         Si eu ….

–         Dar unde dispareai dupa fiecare ora, in pauza ? Incercam sa te caut, sa-ti vorbesc, dar nici urma de tine.

–         La toaleta fetelor. Ma temeam sa te vad, pentru ca stiam ca urma sa-mi cauzezi durere din nou. Incercam sa ma indepartez de tne, desi nu-mi reusea. Si ma enerva enorm cand toata lumea, rectific, toate fetele discutau despre tine si te venerau.

–         Deci erai geloasa …

–         NU !!! …. hmm …. adica ….mmm ….. DA !

–         Eee … eu unul cred ca nu ai motiv. Doar pe tine te iubesc si te voi iubi!

–         De ce ma iubesti?

–         Pentru ca ai suflet bun, esti sincera, desteapta, cuminte , frumoasa … lipsita de aroganta si prostie. Esti perfecta. Pentru ca-mi faci inima sa galopeze ori de cate ori de vad, pentru ca imi aprinzi orice muschi la contactul cu tine, pentru ca imi faci sangele sa clocoteasca de fericire si sa pulsese nebun in ritmul dictat de inima. Pentru ca te iubesc pentru ceea ce esti , tu in interior, nu pentru ceea ce incerci sa fi. Pentru ca esti Kim, tu, marea mea dragoste.

–         Hmm …. poetu` lu` mama! Si l-am sarutat pasional.

–         Hmm imi place ce faceti voi doi la ora mea! Pacat ca nu studiem ATRACTIILE  FIZICE … scuze PSIHICE …. Hmm … Ce inseaman asta domnisoara Kim? Domnule Jeremy ??? Se pare ca ai mai facut rost de inca o detentie. Acum liniste si va rog putin mai mult respect pentru ceea ce predau.

–         Va rog sa ne scuzati, domnule! Am spus eu repede.

Am iesit amadoi in hohote de ras si rusinati in acelasi moment din clasa si ne-am indreptat spre curte. Mergeam linistiti amadoi, pana cand am auzit un glas indurerat strigand dupa ajutor. Era Edward si o purta pe .. pe Angela in brate. Angela era  … era fara viata in bratele lui, sangele din ranile ei imense scurgandu-se . Jeremy nu reactiona, stand si privind pierdut scena care se desfasura in fata noastra.. Apoi s-a aruncat la pamant, cumprinzandu-si genunchi si meditand. S-a ridicat dupa 2 secunde si a alergat dupa Edawrd, eu urmandu-l indeaproape.

Am incercat sa-l linistesc spunandu-i ca totul va fi bine, desi nici eu nu credeam, dar cand doctorul ne-a anuntat moartea ei, el pur si simplu a innebunit. Tipa si plangea sfasiat lovindu-si capul de peretii spitalului .

Deci de aceeabunica nu dorise sa-mi spuna, stia  ca Angela … va … va ….

Dar nu era corect! …

…………………………………………………………………………………………………………….

Nota :

Hello !!! Ce mai faceti ???

Gata si cap 52 :>:>:> … Am avut ceva timp in week-wndu` asta asa ca v-am rasplatit cu 2 cap :)) :)):)):)) …

Sper sa va placa si acest cap 😀 …

Urm nush cand apare dar este din pespectiva lui Angela  si a lui VIctor! Urmeaza mult asteptata RAZBUNARE !!! …

Initial am zis ca ficul asta va aveam ami purine cap :)) … dar incepand sa-mi astern ganduri, si alte perspective , etc … m-am intins . Asa ca am decis sa prezint viata fiecaruia in parte :

Angela- Victor

Edward- Kristen

Jeremy – Kim …

Si se vor mai forma cateva cupluri spre final … =)) …

Povestea se apropie de sfarsitul partii a II-a , iar partea III-a este scurta, doar din 3-4 cap finale!

Cum am spus: Sper sa va placa si acet cap !

Va poooop Duuulce :*:*:*

Aaaa … si un 1 Martie fericit si cu o ploaie de martisoare, bomboane si cadouri !!!

\:D/

PS: Cititi si comentati! >:D<