Capitolul XLVII – Romeo si Julieta

Capitolul XLVII – Romeo si Julieta

Din perspectiva ANGELEI

Viata iti pregateste multe surprize pe care nu le-ai fi banuit! As fi vrut sa ma opun ei, dar cine eram eu ??? .. Priveam cu Tetris este deasupra mea razand malefic, fixandu-ma cu ochii ei verzi mari, cum imi dau si ultima rasuflare. As fi vrut sa ma ridic, sa-i dovedesc ca nu are sa scape astfel, dar eram tintuita la pamant, sangele scurgandu-mi-se din toate ranile recente. Era inspaimantatoare , iar inima mea incepea sa cedeze. Imi era dor de Victor si de atingerile lui, de Kriss si crizele ei, de Jer si zapaceala lui, de tot si toate. Urma sa-mi dau viata, desi niciodata nu-mi imaginasem ca voi sfarsi astfel.

Am inchis ochii, facandu-i pe plac lui Tetris. Nu mai suportam durerea. Ma sfarcoleam pe jos, cautand o modalitate de a scapa de toata aceasta tortura. Aerul ca si sangele ramas pulsa din greu, sufocandu-ma. Sufletul meu chinuit incerca sa-mi diminueze durerea, facandu-ma sa rememorez amintiri nepretuite : cu mine , Kriss si Jer, mici , neinfricati, cu Vic  langa mine, protejandu-ma, cu mama, tata, Carla …

Simteam lacrimi reci, brazdandu-mi triste si ele obrajii zgariati ce purtau cicatricile ranilor sufletesti. Ma mandrisem pana acum cu mine , cat de puternica sunt si cum reusesc de fiecare data sa ies din orice incurcatura, insa de data asta eram o lasa …

Daca as putea scrie din nou cartea vietii mele … daca as putea ….Probabil as schimba sfarsitul ei, dar imi este imposibil!Imi auzeam numele chinuit, strigat disperat si scuipat amar pe buzele cuiva. Dar nu puteam raspunde … pentru ca nici eu nu mai stiu daca traiam .. ma simteam purtata pe valuri de iubire, zburand deasupra filelelor cartilor prafuite de dragoste si invelite armonios in copertile protectoare.

Vreau o iubire nesfarsita …cu happy end precum cele din miile de carti si filme …

Vreau o viata cu tine pentru totdeauna.O viata in care sa nu ma pot satura de tine, in care   timpul sa fie de partea nostra.Vreau sa-ti sarut genele-ti lungi si buzele-ti moi la fel de profund de fiecare data, sa simt mii de fluturi in stomac zburand nastrujnici pe aripile iubirii.Vreau sa te am mereu si sa fi cu mine pretutindeni, sa ma protejezi si sa ma iubesti. Tu esti minunea mea.Tu mi-ai dat viata, parca n-as fi trait pana sa te cunosc pe tine, parca acum reusesc sa fiu EU , doar in preajma ta. Pe zi ce trece te iubesc mai mult, chiar si acum, inainte sa te vad ma cutremura stomacul, inima si sufeltu` te cheama. Eu cred ca o sa raman cu tine. Soarta mi te-a prezentat, ca sa ne aduca impreuna si sa ne traim dragostea mai intens decat in filme sau in romane de dragoste. Nu sunt fata perfecta. Nu sunt ca alea din reviste. Sunt eu si atat. Si-ti multumesc ca ma iubesti asa cum sunt. Eu vad prin ochii tai, tu mi-ai redat vederea, tu esti vocea cu care cant, mi-ai redat glasul…tu esti totul…Lumea poate sa-mi schimbe intreaga viata, dar nimic nu-mi va schimba dragostea pentru tine…

As vrea sa ti le spun pe toate … sa mi te confesez tie, dar tu esti departe … iar eu MOR!

Mor cerandu-ti iertare, mor suspinand din greu dupa atingerea ta, mor luand cu mine in adancuri amintirea perfecta a ta, mor sarutand aerul pe care il respiri, mor de dor ca o lasa …

Te iubesc …

Te iubesc! iubesc şi nu mai am puteri sa ţin cuvinte astfel în secretul negurii şi-a umbrei. Ştii bine că iubesc, cîndva iubeai şi tu, cîndva scăldat-am fost în cuvinte dulci spuse de tine în amurguri. Dar astăzi apusuri negre sîngerează cu sînge rece. S-a ruinat castelul domnie-n care mi-ai prorocit să am.

Ecouri dulci se aud doar izbindu-se de peretele trecutului şi slab zvonesc şi azi cu note mici în atmosfera sumbră a interiorului meu chinuit de prezent. Aceste atacuri de aminitri mă doboară, stau tupilată la pamînt, închid ochii, ca să nu văd decît negura şi haosul nimicului, deoarece unde nu e nimic, nu eşt nici tu. Pulsul inimii se dizolvă în depărtările umbrei fără sfîrşit  şi adorm. Clipele trec şi somnul m-a acaparat în întregime. Somnul-catalizator al iertării şi amneziei temporare  care mă ia în braţele ei fine şi din care mă desprind de fiecare dată cînd văd umbra ta, şi aud ecoul ce mă cuprinde- “Te iubesc..”

Si spunand astea … eram pregatita sa-mi dau duhul …. Nu vroiam sa prelungesc momentul acesta ….

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

–    O pierdem! Tipa unul din asistenti!

–         Rezista!

–         Inca putin! Bisturiul!

–         Poftim!

–         Penseta!

–         Poftim!

–         Tubul! …

Ce mi se intampla ??? Ar trebui sa mor !!!

De ce nu mor odata !!!

–         Gata! Am restabilit-o!

–         Foarfeca!

–         Poftim !

Ma simteam ingrozitor … durerea amplificanduse in fiecare secunda. Am vrut sa ma ridic, sa dechid ochi, dar eram retinuta de ceva, apoi am cazut intr-un somn lungggg ….

Dupa ore interminabile, am dechis ochii incet …

Eram intr-un spital … intepata intruna de perfuzii …

Nu se auzea decat picaturile ce cadeau din perfuzie, respiratia mea si a altor doua persoane din camera.

–         Si-a revenit … si-a revenit! Aveati dreptate domnule doctor!!! Striga vesela o tanara, Ellen, presupun asistenta.

–         Intr-adevar! Un miracol Dumnezeesc ! spuse un barbat de 45 de ani.

–         Angela .. ma auzi ??? Daca da clipeste!

Am clipit, incet , timid … speriata de situatia in care ma aflam !

–         Prea bine, Angela, ia sa vad … poti vorbi ???

–         Da … am spus eu mai mult pentru mine.

–         Perfect! … Te poti misca???

–         NU cred! Am spus incercand sa-mi ridic mana . Ce se intampla ???

–         Ai trecut prin mult prea multe in ultimele 12 ore … este nevoie de timp,ca sa-ti revi complet .

–         Aha ….

–         Ma duc sa-ti anunt familia si prietenii ca ti-ai revenit! Spuse el cu zambetul pe buze!

–         Nuuuuuuuuuuu …………. nu ! am tipat eu …

–         Poftim ???

Nu stiu ce urma sa fac … ce urma sa spun …

As fi vrut sa ma mint spunandu-mi ca mi-am pierdut memoria, dar fiecare imagine, durere se desfasura in fata mea … Tetris … Carla … tot …

Nu stiu … dar un lucru era cert : nu vroiam sa afle nimeni ca mi-am revenit.

Nu !!!

–         Nu ! Nu vreau sa afle nimeni!

–         Poftim ??? Afara .. sunt o multime de persoane ingrijorate de starea ta, si un tanar care tipa sfasiat … poftim ???

–         Nu !

Victor !!!

NU pot sa-i fac asta!

Nu … dar merita traiasca …

Nu pot risca sa ma omoare Tetris … nu !

Orice numai asta, nu ! Doar sa afle ca am supravietuit ca avea sa ma omoare …

Nu de asta ma temeam, ma temeam mai mult pentru familia mea si pentru Victor, Edward … Nu le puteam permite sa se puna in pericol pentru mine !

NU!

–         Va rog, domnule doctor! Credeti-ma … cineva pandeste momentul mortii mele … cineva asteapta cu sufletul la gura sa mor! NU ! … nu le spuneti! Si fara sa vreau am inceput sa plang .

–         Vrei sa spui ca … dar noi aici te vom proteja.

–         Nici nu va imaginati cat de puternica este persoana respectiva. Numai prin cateva relatii, va poate transforma in armata ei … si am inceput sa-i povestesc totul.

–         Angi! Iubita! … imi pare rau … spuse printre lacrimi Ellen

–         Ooo … nu mi-am imaginat niciodata asa ceva! Adauga si domnul doctor.

–         Va rog .. orice .. doar NU … le spuneti! Am spus inecandu-ma

–         Imi cer scuze, dar nu pot minti !

–         Atunci prefer sa mor …

–         Nu pot minti, oricat mi-as dori sa te ajut! Daca cineva s-ar interesa de moartea ta subita, daca cineva din familie, ar dori sa te vada .. daca …

–         Dar … domnule doctor!

–         Ellen … te rog …

–         Dar … nu ar merge sa …. sa … ii dam …

–         Nu pot risca, Ellen … nu am testat pe nimeni acel elixir …

–         Dr …

–         Il puteti testa pe mine, orice ar fi! Am spus vesela .

–         Nici nu stii ce vorbesti! Tipa el la noi

–         Domnule ….

–         NU! … nu risc …

–         Dar … Vladimir a zis a fost testat ….

–         Pe un animal de laborator, nu pe un OM ! Ellen , pentru Dumnezeu, nici nu stii ce vorbesti.

–         Dar viata ei este mai importanta …

–         Ellen , NU si gata!

–         Domnule! Se apropie de el si ii spuse ceva indeslusibil, apoi se apropie de mine si-mi sopti sa astept.

–         Ellen, nu se duce sa le spuca ca … nu ???

–         Nu stai linistita!

–         Dar …

–         Ia-l ! spuse doctorul intinzandu-i o sticluta verde, lunguiata, cu cateva plante pe fundul sticlei. Pe responsabilitatea ta!

–         Prea bine! Angela acum asculta-ma cu atentie. Ceea ce urmeaza sa bei, iti va opri inima in loc, si toate simturile.Vei muri practic. Dar doar pentru 12 ore. Dupa cele 12 ore, vei fi ca noua. Nu vei simti nimic, doar un somn profund, nu te lasa ameninta de nimic, ti se va parea ca auzi, dar totul se va intampla in imaginatia ta. Acum, esti sigura ca asta vrei ???

–         Da !

–         Bine .. acum, domnul doctor se va duce sa anunte persoanele interesate si se va intoarce. Intre timp tu vei sta linistita aici. Vei bea asta cand se intoarce domnul doctor, da ???

–         Da !

–         Bine, acum … shhh ….

Nu puteam sa cred! Totul e posibil!

Aveam sa-mi inscenez moartea precum Julieta … dar ma temeam de reatia lui Romeo. Il iubesc mult prea mult casa risc sa-l pierd sau sa-l ranesc . Oricum, dupa ce ma voi recupera si dupa ce o voi OMORA pe Tetris … am sa-i spun tot adevarul, sper doar sa ma ierte …

M-am intors inca o data sa-l rememorez asa bland si patrunzator precum era intodeauna. Trecutul m-a cuprins pentru  ultima data, retragandu-se in umbra pe care o pregatea demult. Pasii mici il indepartau de mine, parca hipnotizati de puteri de care niciodata nu vom afla. Fiecare rasuflare a lui parca atragandu-ma cate un centimetru, de pod pe care trebuie sa-l trec, spre drumul pe care mi l-a pregatit din timp.

Trecutul isi lua adio de la mine, cu un ochi trist si unul vesel, precum doar el poate sa simta…

Aveam sa “mor” pentru a ma renaste din ura si dorinta de razbunare.

Dar aveam sa-l revad la final ….si sa-i soptesc dragostea mea.

Dar mai era pana atunci!

– Este timpul ! sopti Ellen. Bea-l acum! De restul vom avea noi grija …

– Da-l! Si-mi intinse sticluta.

Simeteam cum ochii mi se inchid si cum ma indepartam spiritual.

Ma bucuram ca nu puteam sa-l aud indurereat tipandu-mi numele si implorandu-ma sa reinvi. Eram de renecunoscut cu toate cicatricile pe care mi le cauzase Tetris .. dar nu conta… va plati!

Somnul era lung si profund. Acum stiam intocmai ce simtise Julieta. Ma intreb: daca scrisoarea ar fi ajuns la timp la Romeo, si el nu ar mai fi facut acea prostie, de a bea otrava, oare ei acum inca ar trai fericiti ??? …

Probabil da …

Dar daca Julieta ar fi ramas cu Paris, daca nu l-ar mai fi cunoscut pe Romeo sau Romeo cu Rosalinda, probabil cartea nu mai avea sad end … Erau fericiti , fiecare in parte!

Dar nu, Shakespear, le-a pregatit ceva mult prea frumos si trist in acelasi timp …

Oare mie ce mi se mai pregateste ?

Ce as da sa fiu in capul celui sau celei care m–a creat … Atata durere … intr-o singura fiinta … atata amar … atata chin si suferinta ! Am fost creata dintr-o prostie OMENEASCA …. sunt mult prea multe … dar am sa a razbun!

Trecusera cele 12 ore … am deschis ochii incet si am zarit-o pe Ellen langa mine , cu zambetul pe buze!

–         V-am spus domnule doctor ca totul va iesi bine???

–         Mda …

–         Angi! Cum te simti ???

–         Sunt bine Ellen … odihnita!

–         Stii ca nu mai poti sta aici , nu ??? intreba domnul doctor. Nu te mai pot tine in spital, s-ar afla mult prea repede ca nu ai murit.

–         Aha … dar unde sa ma duc ???

–         Ellen , nu din nou! Spuse doctorul, vazand-o pe Ellen apropiindu-se. Prea bine, Angela, vei merge la mine acasa. Va avea grija de tine, Vladimir cat timp eu sunt la spital.

–         Va multumesc! Am spus eu vesela. Dar cu inmormantarea mea …

–         M-am gandit si la asta! Sari Ellen. Cum nimeni nu va mai dori sa te vada, dupa ziua de azi, familia ta va inmormanta alta fata. O fata saraca, fara familie, prieteni, tanara.

–         Aha …Dar cate persoane m-au vazut …

–         Baiatul acela care plangea in hohote si apoi majoritatea colegilor, presupun.

–         Cum reusesti sa-l convingi pe domnul doctor de fiecare data ???

–         E tatal meu… si stiu o  multime de secrete pe care le folosesc, santajandu-l.

Nu-mi placea ideea asta. Puteam fi eu in locul fetei acelea. Putem fi eu moarta, nu ea. Saraca!

–         Acum sa te pregatesc!

–         Ok!

M-am ridicat cu grija, m-au asezat intr-un carucior si am fost urcata intr-o masina. Am imbratisat-o pe Ellen, multumindu-i si am plecat. Era o fata foarte dragutza, ii eram datoare.

– Ne mai vedem! Tipa ea in urma masinii.

Drumul a fost lung si obositor asa ca presupun ca am atipit.

– Inca doarme ??? Doamne de 5 ore doarme … mai bine as trezi-o …

– Buna! Am soptit eu deschizand ochii

– Ahhh …. tipa el. Ce m-ai speriat!

– Scuze …

– Nu-i nimic! Lasa-ma sa ma prezint : Vladimir Albert Icniog .

– Incantata, Angela Marie Weber ! i-am spus dand mana cu el.

Era dragutz! Inalt, bine facut, cu ochii negri, parul cataniu spre blond, tanar , chipes …

– Si ce mai faci Marie ???

– As prefera Angela … sunt inuma la acel nume!

– Angela atunci … zice razand.

– Ce este atat de amuzant Vladimir ???

– Vlad … Vlad … nu Vladimir! Spuse printre hohote .

– De ce razi ???

– Iti vine sa crezi ca totusi fiind sfasiata, tot perfetc arati ??? Adica ai niste trasaturi de invidiat. Esti perfecta!

– Deci de asta razi … ca-s prea perfecta!

– Exact! …

…………………………………………………………………………………………………………….

Nota :

Hey >:D<

V-am inseninat ziua ??? Nu-mi spuneti ca NU …ca va bat :))

Glumesc …

Deci uite ca nu-s chiar atat de sadica :))

Sper sa va placa !!!

Va poooop si astept pareri si critici!!!

PS: Cititi si comentati! >:D<