Capitolul XLV- Tetris

Capitolul XLV- Tetris

-DIN PERSPECTIVA ANGELEI –

Prima parte

*

Am deschis usa larg si m-am napustit asupra ei ! Nu vedeam altceva decat negru …

Eram ingrozita de mine insami, ce devenisem , dar si de Tetris. Cum a fost in stare !

Lacrimi peste lacrimi si durere inodata perfect cu negru-ul …

Pareau sa fie buni prieteni … cum vedeam negru … simteam si durerea si lacrimile …

Am incercat sa ma lupt in zadar cu intunericul care ma cuprindea, sa caut o scapare, o portita, o lumina, ceva. Insa era o lupta inegala, eu fiind deja pierzatoarea, dar nu puteam permite una ca asta. Fiorii ghetii, presati intre gene .. cadeau . Erau simple lacrimi de vis, timide,presarate cu grija in ochii mei, care incercau sa dea de gol adevaratele mele trairi. Lacrimi inocente, zamislite in mine de foarte mult timp, lacrimi care tradau durerea mea, facandu-ma o lasa. Lacrimi incolore dar in esenta purtau culoarea destinului meu: Negrul .. Culoare care in amar a zacut in abisul sufletului meu, culoare care s-a nascut in timp si acum a ajuns sa ma defineasca. Sunt neagra in interior precum intunericul, neagra , iar de data asta nimeni nu mai era prin preajma sa ma ajute. Durerea sfasietoare de alta data … se diminua … ajungand ca eu sa lupt cot la cot cu ea.

Simteam cum mii de electroni se infiltrau in corpul meu, simtind ca si cum as fi coordonata de un alt spirit. Reinviam si de data asta fara ajutorul nimanui. Invinsesem pana la urma negru-ul … se pare ca URA reusea sa ma coordoneze perfect.

Eram la pamant cu Tetris deasupra lovindu-ma cu putere. NU simteam nimic. Eram prea pierduta in propriul suflet, dar acum … era timpul sa dezlantui fiara din mine. Imaginile indurerate ale parintilor si Carlei se derulau in mintea mea, imbarbatandu-ma si incarcandu-ma cu energie.

Am ridicat pumnul voluntar si am izbit-o de perete . Aveam o putere greu de stapanit, asa ca ma foloseam de ea la maxim. Cum nu era de ajuns m-am indreptat spre ea si am inceput din nou sa ne luptam. De data asta eu fusesem aruncata in fereastra. Sticla se sparsese in mii si mii de bucatele, brazdandu-mi fata, iar cioburile straluceau orbind-o pe Tetris … Biroul directorului era distrus acum. Doar niste scanduri scapate jos . Am vrut sa ma ridic de jos, dar nu aveam forta necesara. Un ciob imi intrase in picior, iar durerea era insuportabila. Priveam sangele cum curge din rana, provocandu-mi stari de ameteala. Cum Tetris nu putea irosii timpul acesta pretios se arunca asupra mea, lovindu-ma si trangandu-ma de par.

Nu puteam permite una ca asta. M-am ridicat repede si am dat-o puternic la o parte, lovindu-se la cap. Era o scena mult prea violenta si deloc specifica Angelei pe care o stiam, dar Ura care ma stapanea, durerea si sufletul meu negru, nu faceau altceva decat sa ma transforme in Monstrul de care ma temeam. Acum eram deasupra ei, strangand-o de gat …

–         Tetris … nenorocito! De ce ai facut asta? Am tipat eu sfasiata

–         Pentru ca meritai si tu si Kriss .

–         De ce ? Ce ti-am facut eu ?

–         Nimic … tocmai de asta!

–         Tetris spune acum! Jur ca am sa te omor cu mainile mele asa cum mi-ai omorat sigurele persoane pe care le iubeam.

–         Esti .. o …. proasta! Incerca ea sa spuna ragusita

–         Ahhh … si am inceput sa o lovesc cu putere din nou.

Loviturile mele, desi depuneam in ele intreaga mea energie … pareau din ce in ce mai slabe in fata ei. Era mult prea pregatita ea, avea experineta …

Tetris era capul bandei crimunale … Tetris la omorat si pe Victor al meu … Tetris mi-a ucis parintii. Si eu care ma invinovatisem pana acum considerandu-ma unica vinovata. Si nu se termina aici .. Tetris mi-a ucis prietena. Apoi a dat cu masina peste mine … si lista nu se incheie … Acesta avea sa fie sfarsitul meu , stiam! Ori muream eu , ori ea. Insa balanta se impotrivea cu inversunare sa se incline in favoarea ei …

Loveam aerul, in timp ce ma incolaceam de durerea loviturilor ei.

–         Esti o bagacioasa, ca si Kristen! Pentru ca a incercat sa se puna cu mine , a platit scump. Merita ! Muhahha .. Am sa te omor si pe tine acum! Ia de aici si aici! Cat ma bucur ca parintii tai au sfarsit, desi un lucru imi este inca necunoscut : De ce nu era si Kristen cu tine in masina ??? .. sau cum ai reusit sa supravietuiesti ? Raspunde acum !

–         Au !!!

–         Asa .. vaita-te ! Imi place sa vad fata ta plina de sange …

–         Au !!! Tetris … Tet .. cum mi-ai omorat parinti ???

–         Franele  iubita! Franele … Stiam prea bine de la Kriss detinatia voastra , asa ca am avut grija sa treceti de mai multe curbe bruste. Nu-i asa ca-s un geniu ? Ha ha ha …

NUUUUUUU!!! Tipam inauntrul meu! Nu puteam ceda asa de usor in fata ei …

Nu … nu … nu …

Sunt mult mai puternica de atat! Incercam eu in zadar sa ma imbarbatez … De ce ??? Unde a disparut dintr-o data toata aceea putere ??? Unde ???

Acum eram aproape suspendata in aer, aruncata precum o mingie de pinball dintr-un colt in altul. Iar durerea se amplifica cu fiecare lovitura. Am incercat sa ripostez, si am zgariat-o pe fata, dar nu se compara cu insagetatile pe care mi le trimitea. Directorul era si el inconstient intr-un colt al camerei fonic izolate.

–         Ce a fost asta, idioato ? tipa Tetris. Stii cat am lucrat sa am o fata atat de perfecta ??? Proasto! …

–         Opreste-te !

–         Sa ma opresc ? Pana nu te vad tavalindu-te de durere pe jos in fata mea, cerandu-ti iertare, pana nu te vad dandu-ti ultima suflare, NU AM SA INCETEZ!

–         Termina!

–         O mica explozie, intr-un bagaj ratacit, si avionul a zburat in toate partile!

–         Ma ranesti!

–         Asta este si scopul, iubita! Viata e dura, trebuia sa stii asta, nu sa traiesti in imaginar!

–         Tetris, stiu ca nu erai astfel … stiu ! … era altfel, sufletista, buna … nu astfel !

–         Termina! Nu ma cunosti! … habar nu ai cum sunt eu !

–         Ba stiu .. nu esti tu asta ! Invinge raul !

–         Am SPUS TERMINA!

Si mi-am simtit plamanul drept perforat de un cutit . Sangele curgea il valuri de tristete si odata cu el se incetosa vederea si restul simturilor. Eram … aproape de sfarsit! Dar nu aveam sa mor astfel! Nu acum … mai aveam ceva de facut! …

–         Spune-ti rugaciunea! Spuse Tetris, aflandu-se deadupra mea cu un cutit.

–         Nu acum ….

–         Prea bine … ai sa mori , fara! Asa cum trebuia sa mori in accidentul ala …

Nu am apucat sa obiectez, ca deja ma simteam gaurita. Un cutit ma patrunsese exact in centrul pieptului. Priveam scena infioratoare a mortii mele, scena plina de sange si durere. Bluza mea odata alba era rosie , iar fusta era istorie exact ca tocurile botinelor …

Viata mea ia sfarsit aici!

–         Si acum eu parte de cea mai asteptata scena a vietii mele. Moartea ta. Mai ramanea a lui Kristen, iar voi face ca aceea sa fie perfecta!

–         Doamne …Dum…Dumne …Dumnezeule … Iart-o ! si aici firul s-a rupt.

Legatura mea cu viata a fost intrerupta pentr totdeauna.

Spream doar sa ajung intr-un loc mai bun ca asta! Un loc … un loc … in care sa ma regasesc cu totii : Parintii mei cu zambetul pe buze , si bratele deschise, Carla glumeata si vesela ca-ntotdeauna, Victor dragastos si iubaret.

Ma indepartam de trupul meu zacanda, intr-o balta imensa de sange …

„Speranta moare ultima” ….

………………………………………………………………………………………………………….

Partea a II-a

**

DIN PERSPECTIVA LUI VICTOR

Inca nu-mi puteam stapanii miile de zambete si intrebari, de fericire. Cum de-am avut eu aceasta sansa incredibila ? Oare acolo sus cineva ma iubea intr-adevar? Nici mii de ani nu-mi ajugeau sa-i multumesc Celui De Sus ca mi-a dat-o pe Angela : un inger.

Eram copletit de toate aceste sentimente de iubire profunda si fericire. Credeam ca nu am sa le simt niciodata, dar uite ca viata mi-a pregatit o multime de surprize si printre ele era si Angela. Era atat de inocenta, sincera si minunata. O adoram … dar ma temeam de ziua cand va trebui sa o parasesc, zi in care tot ce-am trait va disparea, precum fumul de tigara in vazduh.

Uitarea este vantul ce împrăştie scrumul vieţii mele…parcă mi se termina viaţa intr-un fum…parcă mi se scurgea durerea printr-o răsuflare…parcă luna se înnegrise odată cu ochii mei, mai trag un fum şi parcă-mi ajunge-n vene în loc să-mi ajungă in piept… parcă sunetele ce le auzeam cu greu, făceau parte dintr-un ecou, sau poate că e acea muzică ce încearcă să mă amorteasca in zadar pierdut in amintiri si durere…

Timpul presarese asupra mea numai rani, suferinta si nefericire. Si intr-un final intalnesc medicamentul meu, raza mea de soare, ea. Blandetea si bunatatea pe care o emana in urma ei imi alina sufletul, colorandu-l in mii si mii de nuante. Angela …

Am privit-o cum se indeparta vesela, in pasi de dans spre biroul directorului. Deja ma simteam gol fara ea langa mine. Aveam sa o astept si o eternitate daca era nevoie. Se pierduse deja in holul ce separa cancelaria si biroul directorului , de clasele obisnuite, iar eu continuam sa privesc cu ardoare spre .. spre locul in care era ea.

Am asteptat 10 minute interminabile …si ea inca nu se intorsese. Se sunase de mult, dar nmic. Incepusem sa –mi pierd rabdarea, ce e cu ea, mi-a spus ca nu va intarzia mult!

Pff …

–         Ce faci, frate zgribulit ? intreba Jack

–         Dansez in mine! i-am rspuns eu ironic

–         Hai, frate la ore … stai aici mai bine de 30 de minute.

–         Astept pe cineva …

–         Te va intelege.

Am privit in urma si nicio miscare. Probabil Angela avea treaba acolo, mai bine n-as deranja-o asa ca am plecat cu Jack. Cu fiecare pas inaintat din locul acela, o tristete sufocator de profunda ma cuprindea, ca si cum ceva din –nautrul meu in cerea ajutorul, ca si cum cineva ma implora sa nu ma indepartez, sa stau , sa astept. Poate nu era cea mai buna decizie pe care am luat-o, plecand, dar nu puteam da inapoi. Inima mea incepea sa pulseze nebuna, plangand, iar sangele alerga prin vene parca incercand sa ma atentioneze. Am incercat sa ignor aceste semne, gandindu-ma ca-mi fac rau.

–         Si ce este cu … cu .. Angela Weber ? intreba el curios…

–         Ce sa fie ?

–         Cui se datoreaza schimbarea asta brusca a ei si a ta ??? Iesi cu ea ? Sa stii ca Tetris nu o sa accepte asta.

–         Nu-mi pasa. Eu o iubesc pe Angela …si Tetris nu are decat sa-si puna pofta-n cui.

–         O iubesti ? Dar ai spus ca tu nu iubesti pe nimeni.

–         Inainte sa o cunosc pe ea.

–         Wow .. frate, te-ai indragostit ! Angela este o norocoasa .. de fapt tu esti ala norocos!

In momentul acela am simtit un junghi puternic in spate, ce ma lasa fara aer. Ma cuibarisem jos de durere, cu genunghi la gat. Ce mi se intampla ??? Era o durere mai mult interioara decat fizica. O durere ce ma trantise la pamant, zvarcolindu-ma si cersind aer.

–         Edward , frate , esti bine ? intreba Jack speriat, vazandu-ma jos

–         Da sunt bine! am raspuns eu ridicandu-ma de jos. Cred ca mai bine m-as intoarce!

–         Unde ?

–         Acolo!

Si am plecat alergand spre biroul directorului. Eram nebun , stiam, dar trebuia sa ma asigur ca Angela este bine. Si tot ceea ce simt sunt simple prosti, ale indragostitilor. Inima mea era la ea, furata si probabil simteam ceea ce simtea si ea. Aberez … Alergam cu putere, izbindu-ma de mii si mii de elevi. Vroiam sa o vad .. sa o simt, nu ma interesa ce cred ceilalti. De ce simteam ca ma ofilesc ??? Exact la cativa pasi de usa biroului, am simtit un al II-lea junghi in mijlocul pieptului, sfasiindu-ma . Ma tavaleam pe jos de durere, intreg trupul meu cutremurandu-se. Mi-am adunat forta ramasa si am deschis larg usa biroului.

………………….

Am ramas lemn, privind ingrozit scena care de desfasura in fata mea. Tetris era langa fereastra cu un cutit plin de sange in maini, razand malefic, si ea plina de zgarieturi si lovituri, cu vreo cateva pete proeminente de sange pe bluza, directorul stand inconstient intr-un colt, biroul si totul din jur fiind distrus. Cand m-a vazut a fugit pe geam, alergand mancand pamantul. Am vrut sa ma duc dupa ea si sa-mi explice, daca nu o omoram, dar atunci am vazut-o pe …

Ooo ……NU!!!

Dumnezeule!

Era Angela intr-o balta imensa de sange, desfigurata, si cu rani serioase pe intreg corpul.

–         Angi! Nuuuu …. am tipat eu plangand si luand-o in brate.

De ce Doamne !!! Nuu … nu merita asta!!!

–         Angi! Am tipat eu, sperand ca ma aude!

Dar nimic… sangele continua sa curga din ea. Am ridicat-o de la pamant si am plecat pe hol. Nu mai vedeam nici pe unde merg, lacrimile inflacarate de ura si durere incetosandu-mi vederea. Pulsul ii era slab, respiratia  aproape inexistenta, iar corpul fara vlaga.

–         Chemati o ambulanta! Am urlat eu la toate persoanele care ma priveau ingrozite.

–         Ce s-a in…

–         O ambulanta, ACUM!!!!

Nu mai am timp … Nu pot sta sa o privesc cum isi da ultima suflare. Iar ambulanta mai dura pana aparea. NU!!!

Tetris este un monstru, si JUR ca am sa o omor asa cum m-a omorat ea pe mine si cum mi-a ucis marea mea dragoste.

Nu am mai stat sa cuget atat si am inceput sa alerg ca bezmeticul cu ea in brate, spre spital. O draie de sange ramanea in urma mea, iar eu zburam cu ea.

–         Rezista, Angi! Iubirea mea! Nu ma parasi! Fara tine, viata mea e distrusa.

Nu mai auzeam decat suspinele mele innecate si lacrimile mele fara viata cum se izbesc de trupul ei fragil. Imaginea ei era o otrava pentru mine. Unde era INDESTRUCTIBILUL din mine ??? Probabil a murit cu ea, inima mea isi pierduse conturul si culoarea , iar glasul meu catifelat, suna mai mult, a animal injunghiat, chinuit, terminat, sfaciat.

–          Rezista!

Am deschis larg usile spitalului si am intrat inauntru strigand puternic din plamani.

–         Ajutor!!!AJUTOR!!! AJUTOR!!!  Ajutati-o !

–         Ce s-a intam ..

–         Nu mai este timp de explicati-o! Salvati-o! ACUM!!

–         Avem o urgenta de gradul trei! Pierde prea mult sange! Duceti-o acum in sala de operatii … in 2 secunde sunt si eu gata! Tipa un barbat de 45 de ani.

Am alergat si eu dupa targa pe care era transportata ea, lacrimile continuand sa-mi cada . Am privit neputincios cum era asezata pe patul de operatii, asistentii punandu-i tubul de oxigen si injectand-o in maini cu ser fiziologic, apoi transfuzii …  Doctorul a trecut pe langa mine in fuga cu alte 5 persoane si a inceput chinul.

Ma uitam indurerat pe gemuletul salii cum era operata si cum mititica se zbatea intre viata si moarte.

–         O pierdem! Tipa unul din asistenti!

–         Rezista!

–         Inca putin! Bisturiul!

–         Poftim!

–         Penseta!

–         Poftim!

–         Tubul! …

Nu mai resistam sa vad cum o resurciteaza.

Nu !! Nu … Doamne! De ce esti atat de nedrept! …

Nu mai putea sa privesc cum Angela era intepata si taiata. Speram sa fie salvata, altfel viata mea se transforma din nou in nimic. Fara ea, sunt fara aer.

Nu mai puteam face fata dureri, asa ca genunchi mi-au cedat si mi-am sprijit de perete , urland si plangand…

Am lăsat valul durerii să se spargă în capul meu…am lăsat cutremurul să-mi distruga frica de a o pierde…am lăsat iubirea să-mi prezinte suferinţa…

Mă privesc în oglinda sufletului meu,  parcă chipul îmi fusese invadat de o mare neagră, ochii într-un întuneric infinit, buzele îmi erau precum un lac secat, parcă mi se scursese viaţa printr-o privire … toate din cauza lui TETRIS ! …

Sunt .. un peste pe uscat, un zombii … orice numai om nu sunt!

Am vazut doctorul iesind descurajat si m-am napustit la gatului lui :

–         Cum se simte Angela ??? Va supravietui , nu-i asa ???

–         Nu va pot spune nimic sigur deocamdata. A fost o operatie grea, eram deja sa o pierdem de trei ori. Trebuie sa mai asteptam inca vreo cateva ore ca sa va pot spune cu certitudine.

–         Dar .. va supravietui, nu-i asa ???

–         Sansele sunt minime… Imi pare rau!

Au ! …

Cerul se prabusise asupra mea. Era o greutate mult prea mare ca sa pot sa-i fac fata. Sufletul meu nu mai putea indura … la fel ca si mine. I-as fi oferit inima, viata mea daca mi-ar fi fost cu putinta, dar eu nu mai traiesc … Traiam doar pentru ea. Pentru ingerul meu.

Acum voi muri si eu … mi-am cuprins capul intre genunchi si am asteptat.

Am asteptat .. un raspuns .. ceva …

Am asteptat … Imi era dor deja de surasul ei.

Asteptarea era grea . Priveam cum in departare alta familie primea indurerara moartea unicului lor copil … in alta parte … cateva persoane radeau cu pofta, de nasterea nepotelului sau a copilului lor. Erau doua imagini aflate in antiteza, speram ca eu sa ma aflu in tabloul vesel. Nici nu vroiam sa ma gandesc cum as reactiona daca as primi vestea morti ei …

Exact atunci l-am vazut pe doctor indreptandu-se cu privirea in pamant spre mine.

Nu am spus nimic, doar am asteptat sa –si faca curaj si sa-mi spuna :

–         Imi … (respira adanc) Imi pare nespus de …de rau sa va informez ca … ca prietena dumneavoastra  nu a … nu a supravietuit operatiei. S-a stins din viata acum un minut.

Am ramas nemiscat. Priveam in gol cum viata se scurge si din trupul meu. Eram … de fap nu mai eram …

A murit! Imi repetam in minte …

A murit!

Nu e posibil! … Nu e posibil!!! …

A murit ….

……………………………………………………………………………………………………………..

Nota :

Buna ! Inca plang ..:(( …Am presarat acest cap numai cu lacrimi de-ale mele~

Nu vroiam sa sa intample asta … insa ve-ti intelege  in urmatoarele cap de ce am procedat astfel! De ce ….

Deocamdata … sper sa nu va fi intristat .

:-s …

Nu va bucurati ca ati scapat de Angela! Nu ati scapat! ….

Sper sa va placa!!!

Nu pot renunta la drama .. pentru ca viata Angelei este doar o drama!!! …

Nu va suparati pe mine!!! >:D<>:D<>:D<

Va poooop si astept pareri si critici!

PS: Cititi si Comentati!

>:D<