Capitolul XLIV – Romantisme si descoperiri

Capitolul XLIV – Romantisme si descoperiri

DIN PERSPECTIVA ANGELEI

*

Eram in Rai cumva sau eu chiar aveam langa mine cel mai chipes baiat de pe intreg mapamondul ??? Am incercat sa indepartez panzele viselor , dar nu dispareau .. era REALITATE ! Mi-am clatit ochii cu perfectiunea lui, apoi m-am uitat la ceas !

Ooo … este deja 10 : 37 a.m.

Azi era prima zi de scoala .. dupa lunga mea absenta! Avea sa fie o zi superb de perfecta avand in vedere ca am inceput astfel … Am vrut sa ma desprind din bratele puternice ale lui Victor, dar el s-a rasucit, fiind el deasupra mea de data asta … Nu este o idee buna , daca vrea sa ajungem intregi la scoala.

–         Buna dimineata , raza de soare!

–         Mda si tu  esti soarele, nu ???

–         Hmm … NU ! Tu esti soarele vietii mele ..

–         Bla , bla , bla  …

–         Te iubesc! Si ma saruta scurt ..

–         Aha … E bine de stiu!

–         S ce facem azi ???

–         Mergem la scoala …

–         Nu mai bine mai stam inca o zi amandoi … singuri …

–         NU ! Mergem la scoala! L-am sarutat parinteste si am coborat din pat …

–         Ce bine vine camasa mea pe tine !

–         Ha ha ha …

–         Te iubesc !

–         Si eu .. dar mai bine ne-am pregati pentru scoala.

–         Ce-ti pregatesc la micul dejun ???

–         Nu conteaza ! Ce-o fi ! Ce mananci tu , mananc si eu ..

–         Nu prea cred !si incepu sa rada

–         Poftim ?

–         Lasa discutia asta pe mai tarziu ! Hai ca ma duc sa-ti pregatesc cateva din specialitatile mele .

–         Prea bine! Eu ma duc … sa ma schimb .. acasa !

–         Te astept aici !

Am plecat in graba spre casuta „mea”. Speram doar sa nu dau de Kristen sau Jeremy, cred ca avea sa-mi fie destul de greu sa le explic disparitia mea furtunoasa de la petrecere.

Am deschis usa incet si am pasit nesigura in hol . Spre surprinderea mea casa nu arata atat de deplorabil precum mi-o imaginam. Se observa o incercare de curatenie, desi una esuata spre final. Livingu` era … aproape cum il lasasem :dezastru, doar ca cineva incercase sa mature. Pana si verbul „incercase” este prea mult spus. Pacat ca nimeni nu le explicase ca se matura dupa ce strangi toate navetele si sticlele . Si mai mult de atat , gunoiul nu se arunca sub covor. Dar fie!Hai  sa nu fiu carcotas.

Am intrat din instinct in bucatarie …

Vai !

Asta era mana lu` Kriss . Eram 100 % sigura!

Vasele erau .. mai bine spus o parte din ele nu mai erau! Dar cele care supravietuisela uraganului Kriss erau ca vai de ele . O alta incercare esuata de a le spala. Si de cate ori i-am spus ca vasele nu se spala numai in interior .. sa dea si-n exteriorul farfuriei .. degeaba …

Iar paharele erau si ele la fel … inca se observau amprentele invitatilor pe ele, desi erau „spalate” .

Oricum le multumeam amandurora pentru ajutor! Inseamna foarte mult pentru mine!

Cum nu puteam lasa dezastrul asta, m-am apucat repede sa curat.

In 10 minute lvingu` si holurile erau gata. Mai ramanea bucataria.

–         Iubire! Ce faci aici ? Ooo .. si nici macar nu te-ai schimbat.

–         Scuza-ma ! M-am luat cu treaba!

–         Lasa-ma sa termin eu aici pana te schimbi tu.

–         Dar ..

–         Niciun „dar” … la viteza mea, totul  va fi gata inainte sa te intorci .

–         Multumesc ! Cu cea mai mare placere.

Am fugit repede in camera la mine si m-am schimbat.

Am ales repede din sifonier o camasuta alba „La Redoute” cu maneti largi, indoite, de ispiratie masculina, descheiata potrivit la baza gatului, o fusta cu talie inalta , neagra, cu buzunare mari, pana la genunchi si niste botine negre, cu toc, nu foarte inalt de piele intoarsa. Parul l-am lasat desprins, buclele mari satene imi incadrau fata perfect. Machiajul a fost unul simplu, natural si intr-un final : Eram gata.

Am coborat cu grija si l-am vazut asteptandu-ma pe canapea.

–         Vad ca ai terminat in timp record!

–         Esti superba !

–         Nu exagera!

–         Magnifica !

–         Bine, bine ! Iti multumesc !

–         Acum hai repede, pana nu se raceste micul dejun …

Cand am intrat nu mi-a venit sa cred ceea ce vad. Bucataria se transformase intr-un restaurant de lux, cu o singura masa pe centru, cu lumanari parfumate si trandafiri albi si rosii . Iar restul mesei era incarcata de specialitati a „la Victoras Pictoras” .

–         Ta na na ! a spus el chicotind la reatia mea.

–         Wow …

–         Ce parere ai ?

–         Tu .. tu .. tu ai facut asta ???

–          DA ! a raspuns el mandru.

–         Wow ..

–         Acum treci si papa , ca nu mai este mult si trebuie sa fim la scoala!

Ne-am asezat amandoi, iar eu am inceput sa „devorez” cate un pic din tot ceea ce-mi pregatise el. El statea in fata mea, privindu-ma lung cu … dragoste?

Imediat am terminat si eu .. i-am multumit si ne-am pregatit sa mergem.

–         Haide ca luam masina! Imi spuse el.

–         Poftim ? Ai masina ?

–         Normal .. dar nu am avut ocazia niciodata sa o scot din garaj. Acum datorita tie, am!

–         NU am stiu!

–         Urca !

Am ramas masca pentr a II-a oara azi. In garaj se ascundea o bijuterie. Un BMW x9, decapotabil, argintiu. Nu ma pricep la masini, dar era clar ca acea masina ma orbise cu stralucurea ei.

–         Esti bine, Angi ?

–         Sigur! Am raspuns eu repede , scuturandu-mi capul

Drumul pana la liceu a fost linstit, fara alte surprize. A parcat cu grija si m-a ajutat sa cobor. Eram bucuroasa ca parcarea era libera, fara elevi si priviri isistente.

–         Vic .. crezi ca e bine ceea ce facem ?

–         Ce anume ?

–         Sa te … afisezi cu mine …!

–         Daca e bine ?

–         Mda … am spus eu ingrijorata.

–         Este singurul lucru drept si frumos pe care l-am facut de cand sunt. Si nu e bine, e perfect. Trebuie sa afle toti ca eu te iubes , ca sa nu te mai trateze cum obisnuiau. Voi avea eu grija de tine de acum incolo.

–         Merci!

–         Te iubesc!

–         Si eu.

–         Ce ora ai ?

–         Franceza .. cred!

–         Ne vedem in pauza atunci.

–         Bine!

Eram in fata usei clasei. Ora incepuse deja de cateva minute asa ca ma temam de reatia profesoarei.

– Bonjour,madame professeur.Je suis désolé d’avoir retardé !

– Aller plus vite!

M-am indreptat repede spre banca mea din spatele clasei incercand sa ignor privirile colegilor. Incepusem sa ma simt gaurita , iar ei nu incetau sa nu se mai uite. Deveneau enervanti! Norocul meu a fost ca ora s-a sfarsit repede si am scapat de toti “cascatii” aia .

Cand am iesit pe usa… un Victor superb ma astepta zambind , sprijinit de perete.

–         Cum a fost ora ?

–         Ca intotdeauna! Am raspuns eu.

–         Nu as prea crede!

–         De ce?

–         Dupa cati se holbeaza la tine …

–         Aaa …da … cu un mic detaliu …

–         Exact! …Ce faci acum?

–         Cred ca am sa ma duc pana la domnul director sa-mi semneze documentele astea pe care mi le-a dat profa de romana de mai bine de o luna!

–         Lasa-ma sa te conduc!

–         Desigur!

–         Gata! A spus el dezamagit!

–         Vin repede!

–         Am sa te astept! Oricum nu am nimic mai bun de facut!

Ziua asta era din ce in ce mai frumoasa si mai deosebita.

Am pasit incet spre biroul directorului. Era alb tot, cu un birou in mahon pe centru, un scaun din piele, cateva diplome pe post de tablou  si cateva plante inensufletite umpleau acea incapere. Usa era intredeschisa.

Am auzit cateva voci asa ca am hotarat sa revin mai tarziu, sa nu deranjez, dar atunci am :

–         Tetris, scumpo ! Nu ma mai minti ¡ Spune-mi adevarul ai avut vreo legatura cu prabusirea avionului ? intreba directorul.

–         Taci, bosorogule! Cine te crezi sa-mi ceri mie socoteala ???

–         Tet, iubita! Sunt tatal tau …

–         Daca te-ai culcat cu mama o data si apoi ai parasit-o, asta nu te indreptateste si nu te face TATA!

–         Dar ..

–         Acum ca mama nu mai e … tu esti un nimic.

–         TETRIS! Raspunde-mi ¡ Ai avut vreo legatura cu avionul acela ?

–         Care ? tipa ea nerviasa.

–         Cum adica ? Acel avion : cursa: L.A. – Bucuresti! Care s-a prabisit la Oradea.

Exact in momentul acela vroiam sa plec dar … dar nu e posibil! Nu ar fi in starea, adica … CLAR  NU!

–         Acela ?

–         NU mai RADE si spune-mi adevarul, iubito! Iti vreau binele.

–         Ce te face sa crezi ca eu as fi vinovata ?

–         Tetris , stiu ce-ti poate mintea! Si te-am acoperit de fiecare data. Dar de data asta daca ma minti JUR pe ce am mai sfant ca te internez la nebuni.

–         Vezi poate nu ajungi tu inaintea mea acolo!

–         Raspunde-mi! Ai avut vreo legatura …

–         NU te intereseaza!

–         TETRIS Buggie DRINOVAR!

–         Dar termina odata cu interogatoriul asta! Parca-s la politie!

–         Acolo ai sa ajungi daca nu-mi raspunzi …

–         Da … am avut legatura … Avionul care s-a prabusit pe data de 2 decembrie 2008 a fost deturnat de mine! E bine ? Si stai ca asta nu e tot … pe langa cele 34 de victime si 12 raniti grav, aflati si in prezent in coma au mai fost si altii .

–         Tetris , glumesti nu ??

–         Eu iti spun ADEVARUL si tu ma intrebi daca glumesc ?

Nu puteam sa cred!

Ma sinteam de piatra ….

Adica … Tetris … e vinovata de moartea precoce a … CARLEI ??

Tetris …

Acum era totul clar … Tetris era fata pe care dorea si Victor sa se razbune …

NU era posibil! Adica ….

Simteam cu vederea mi se intuneca si ma acapara o serie de sentimente noi : URA !

Eram DISTRUSA!

Si  se pare ca fericirea la mine nu dureaza mult. Chiar ma intrbeam : Cum e posibil, si uite raspunsul.

–         Dar de ce ?

–         Pentru ca meritau !

–         Ce naiba ai fost invatata in Haiti ?

–         Cum sa conduci o banda de CRIMINALI !

–         Nu pleci nicaieri, domnisoara! Spune-mi tot … de ce naiba ai facut asta ?? Nu a fost de ajuns ca te-am acoperit cu banda aia de idioti ?

–         Meritau o lectie handicapatii aia! Si se apropie de tatal ei si-l izbi cu putere de perete.

–         Poftim ? Tetris , ce faci ??intreba directorul ingrozit de propria lui fiica.

–         Erau niste viermi, nimicuri. Au ajuns acolo unde le este locul , sub pamant! Si incepu sa rada.

–         Tetris …

–         Si cum nu era de ajuns .. m-am razbunat … si razbunarea mea initiala a ajuns mai departe …. si mai departe …

–         Tet …

–         Kriss merita si ea o lectie .. asa si familia ei ….

–         Despre ce vorbesti ?

–         Moartea … razbunarea … totul e asa dulce ! M-am razbunat pe Kriss si Angela. Erau proate . Proaste … idioate… si le-am facut-o! Acum sa sufere .. asa cum am suferit si eu sa-mi pierd mama! Dar nu stiam ca nu e si Kriss in masina … Si idioata si blestemata de Angela a scapat! MANCAU-AR PAMANTUL! Tipa Tetris, tavalindu-se pe jos in hohote de ras.

Parca era posedata!

Potim ?? Ma intrebam eu ingrozita!

Ce naiba tot abereaza Tetris ?

Atunci mi-am dat seama ….

Mii de lacrimi imi inundara obraji. Un tremurat fioros ma apuca si simteam cu sangele pulseaza nervos in vene incercand din rasputeri sa iasa. Parca nu eram eu!

Ma simteam altfel! Orbita de Ura si durere … o durere a amintirilor, o durere a adevarului. Simteam cum o putere necunoscuta creste  si cum pune stapanire pe mine !

O OMOR !

Am deschis usa larg si m-am napustit asupra ei !

……………………………………………………………………………………………………………

Nota:

Hey >:D<

Iata si cap 43 …

Inceputul dezastrului :)) ….

Sper sa va placa … promit ca urm cap sa iasa mult mai frumos!!!

Va poooop si astept paresri si critici!

PS: Cititi si comentati! >:D<