Arhiva | 7:41 pm

Capitolul XLIX- Corpse Bride

14 feb.

Capitolul XLIX- Corpse Bride

DIN PERSPECTIVA LUI KRISS


Sa joc cu Edward in spectacolul de sfarsit de an!

Wow….

Cu Edward, noi doi … asta e … hei, dar totusi…

De ce m-a ales pe mine? De ce m-a scapat de Burebista? De ce? Hmm… nebunu`… i-a placut sarutul! E atat de misterios si… si …de adorabil.

Off… dar, pe cat de adorabil, pe atat de fraier!

M-am grabit spre casa si am intrat val-vartej. Nici nu l-am vazut pe Jeremy care cauta, naiba stie ce, pe jos. Asadar, cum era de inteles, m-am impiedicat de bolovan si m-am trezit la pamant.

–         Idiotule! Ce faci aici? Vrei sa ma omori?

–         Daca tot ai adus vorba…

–         Nu fi prost si zi! Ce faci??

–         Caut o piulita de la ceas. Am scapat-o si nu o mai gasesc.

–         Fi-ti-ar piuluta sa-ti fie! Pentru o piulita sa-mi rup eu gatu`? Da-te! Nu vezi ca ma grabesc!

–         Ho…gata! Treci, nebun-o!

–  Nu-s eu aia care cauta PIULITE pe jos.

L-am lasat pe nebun sa-si caute piulita, care, cred ca-i lipsea de cand s-a nascut si am urcat repede in camera mea. Urma partea dificila…IMBRACATUL. Nu mai era mult pana la 20, asa ca am deschis imperiul hainelor. In timp ce cautam disperata, il aud pe Jeremy >> Ooo..da! Am gasit-o! Stiam eu ca aici trebuie sa fi, micuto! << OMG! Copilul asta trebuie internat. Ma rog… am gasit repede… repejor … bine, cu greu, ceva de potrivit de imbracat si am coborat scarile. Aveam o rochita rosie cu negru pana la genunchi, o geanta neagra cu tinte si botine rosii. Eram gata !

Am iesit pe usa si… si ce? Am sarit o baltoaca plina cu noroi si am aterizat pe gheata, iar gheata fiind gheata, am alunecat si am cazut in baltoaca pe care am sarit-o. >> Shit!!! A doua cazatura…si in noroi…ufff…nu e ziua mea norocoasa. << .

Oricum nu-mi placea rochita aia … era prea vulgara !

M-am intors sa ma schimb. Edward o sa ma omoare. Era deja 20:05 si eu-s acasa, cautand altceva de imbracat. Mi-am luat un tricou mutat negru, pantaloni negri, cizmulite, o gecuta scurta de piele si o esarfa maronie …  Speram de data asta sa am grija!

In fine… am ajuns la scoala la 20:30, iar cand am intrat am ramas socata. Era o sala mare, in care nu prea intrasem, cu o sena in fata si multe scaune pe lateral. Iar in mijlocul scenei era… UN GRUP DE IDIOTI, DE TAMPITI. Cine mai erau si astia? Ce naiba cautau aici?  Credeam ca voi fi doar eu si Edward!!! M-am dus nervoasa direct la el.

–         Cine sunt astia? am tipat eu .

–         Aaa… Kriss, in sfarsit. Buna si tie!

–        

–         Ei sunt cei care vor juca in aceasta sceneta alaturi de noi. O sa ti prezint imediat, dar ma intai… ce e ala de la mana ta?

–         De la mana mea?

–         Aha…

–         Poi.. o bratiara. Iti place?

–         D..da…. Dar ma refer la cealalta mana.

–         Aaa…(rad eu). Un ceas.

–         Serios? Hmm…si la ce folosesc oamenii ceasul ???

–         Ceasul ?!. Este un acesoriu, care se potriveste cu tinuta mea. Bine unii il mai folosesc si cu alte scopuri…

–         O! eu nu ma refeream la asta. Ai intarziat!

–         Aaa …poi zi asa…adica, nu-i aminti!

O, doamne! Si Edward asta…el nu stie ca asta nu mai este o utilizare de-a ceasului…d-asta exista telefon. Si asta nu e partea rea, urmeaza sa-mi prezinte “colegii”. M-am apropiat cu el de grupul ala si l-am remarcat pe Justin. Asta stie altceva in afara de droguri ?! Greu de crezut. Poate ca era si el pedepsi t- asta suna mai bine. Si…aaa…p-asta o stiu…e Ella, prietena Angelei. E clar sunt inconjurata de fraieri si de Edward … ooo… frumosul meu Eddy.

–         Perfect! Acum ca suntem toti aici, sa vedem ce piesa o sa interpretam la sfarsitul anului scolar, incepe Edward, facand usor pe sefu`…

–         “Cartea Junglei”! Va fi nostim ! zice o fata slabuta cu ochii mult prea mari pentru capul ei mic, la fel de mic precum mintea.

–         O, doamne! “Cartea Junglei”! Asta e cea mai idioata idée. Ai stat mult sa te gandesti? Off…si sa ghicesc: tu vei fi Mowgli ! rad eu de ea.

–         Bineinteles ca nu. Edward va fi Mowgli! Spuse ea rastindu-se

–         Aaa…da…este….aaa…o idee interesanta…da, interesanta….aaa…da` sa vedem…alte propuneri? incearca Edward sa lege doua vorbe.

–         Ce spuneti de “Ion”? prezinta viata simpla a…

–         A taranilor, a oamenilor de la tara…cu vaci, capre si porci. Genial ! intervin eu destul de suparata de ideile “colegilor”, care sunt de-a dreptul inteligente…foarte inteligente.

–         Poftim?! Domnisoara, opera lui Liviu Rebreanu este o capodopera! Am citit-o de 27 de ori si nu m-am plictisit nici acum de ea.

–         Serios? Eu am citit-o o data si nici nu mai vreau sa aud de ea.

–         Aste e blasfemie !!!

–         O, da! Sa sti…ma intreb cum de-mi permit asta. Rusine sa-mi fie.

–         Ooo…daca nu erai fata..

–         Ce? M-ai fi luat la bataie??? Tu??(ii raspund razand) Uita-te in oglinda!

–         Hei…gata! Linistiti-va! Sa vedem…altceva? Intervine Edward zambindu-mi; ce zambet frumos avea idiotul…

–         “Frumoasa si Bestia”(am propus eu amintindu-mi de faza pe care mi-a facut-o “Ed” cu Angela). Iar eu voi fi Frumoasa si tu Bestia, accentuand ultimul cuvant.

–         Hmm…asa ma vezi tu pe mine? O bestie?

–         Sa-ti amintesc ce s-a intamplat la biblioteca?

–         Ooo…nu este nevoie.

–         Si?

–         Si?!

–         Si nu  ai nimic de spus?

–         Poi…. eu……aaa…o sa intelegi tu, candva.

–         Bestie…

El a lasat capul in jos, dar nu inaite de a-mi arunca o privire…ah..ce privire! Off, Edward! Apoi, privindu-ma in continuare, a spus:

–         Cred ca “Mireasa moarta” ar fi mult mai potrivita. Nu?

–         Ooo…iar eu voi fi mireasa…moarta ???

–         Da..tu ai fi potrivita pentru rolul asta. Si eu sunt V…Victor.

Hmm…de ce s-o fi balbait la Victor, parea destul de ciudat cand a spus numele asta. Eee…el este mereu ciudat.

–         Si cine va fi Victoria? Zic eu nervoasa.

–         Ce zici de Ella? Iar Justin va fi Lordul Barkis Bittern.

–        

Nu aveam ce sa zic. Ella sa fie Victoria, sotia lui, ma rog, viitoare lui sotie?! Nu! Nu! Nu! Si Justin…asta sa fie fostul meu sot?! Ce-l care m-a parasit?! M-ai bine zis omorat !!! Justin nu poate nici sa omoare o musca si daca ii dai o plama se desira…cum sa fi fost el cu mine vreodata?

–         Sunt de accord, se aude glasul idiot al unui idiot- Justin.

–         Taci!

–         Si eu! Spune Ella, apoi incep in cor la >>Si eu-ri<< de ma durea capul.

Normal, toti il sustineau pe Edward… Edward in sus, Edward in jos, nu mai poate omu` sa zik nimic. De ce? Ohh…trebuie sa ma supun…

–         Ok…sunt MOARTA!!! E bine, sefu`?

–         Perfect! imi zice el razand. Sa incepem! Trebuie sa ne grabim si sa parcurgem toate scenele, pentru ca sala este ocupata zilele urmatoare. Asa ca ne mai intalnim de 3 ori, restul vom face acasa, fiecare. Deci, in primele secvente mireasa moarta, scuze Emily nu apare, asa ca…Kriss priveste!

–         Ce nesuferit! soptesc eu, fiind atenta sa nu ma auda.

Ma asez in primul rand si…privesc, normal. Edward era superb si juca forte bine . Hmm… se pare ca stie piesa si sunt sigura ca a mai jucat-o. In plus, e un foarte bun actor, asta se vede din viata de zi cu zi; cat teatru joaca! Off…si ce bine arata! E asa de…

–         Kriss!

…de frumos, de special…

–         Kriss!

…cred ca m-am…

–         Kristen!se aude glasul Ellei.

–         Da! Ce vrei? Sunt aici.( off…acum s-a gasit si asta!)

–         Trebuie sa intri.

–         Ooo…super! moarta intra in actiune!si, zicand asta m-am indreptat spre Edward, care a si inceput sa-mi explice…

–         Kriss,uite! Tu vei sta aici intinsa, iar cand eu iti voi pune inelul pe deget si tu…

…. voi spune DA !

–         Si tu ma vei trage peste tine …

… Ooo … ca sa vezi! … peste mine … OmG … este bine si asa .

–         Eu speriat de tine, vazandu-te moarta … o voi lua la fuga.

–         Te …a ….( fuge de mine ? ce fraier! ).

–         Si tu vei veni dupa mine.

… oricand….

–     Dar ai grija se mergi incet…si leganat! Sa nu te impiedici!

–         NU ! Nu ma voi impiedica ! am spus eu de-a dreptul revoltata.

–         Perfect! Ma vei alerga prin padure si apoi ne intalnim acolo, pe pod.

–         Ala e pod ? Pare o scandura …

–         … , rase el. Sa revenim! Ne vedem pe pod, aaa… si uite ce trebuie sa zici!

Si imi da vreo 4 coli imense pe care erau replicile mele.

Hmm … le avea pregatite. Inceputul a fost bine. Nu m-am impiedicat, nu m-am balbait…bine asta si pentru ca nici nu am prea vorbit. NU trebuia decat sa dau din cap, sa zambesc, sa ma plimb de colo colo – mai bine spus sa bantui, sa dau din maini si din picioare … si sa zic un “DA” tare si raspicat… Usor …

Secventa a II-a va fi din lumea inspaimantatoare a ortilor . Mai exact lume din care proveneam eu … Era putin mai dific de data asta , pentru ca replicile mele se amplificara … si nu prea reuseam sa le retin … erau niste amanunte delicate la care trebuia sa lucrez serios daca vroiam sa impresionez …

Dar zicand astea ma cazut cand trebuia sa urc niste scari si aproape mi-am zdruncinat creierii. Noroc cu Edward care a fauct pe salvatorul…..ce dragutz din partea lui, pacat ca ma “prins” prea tarziu.

Si …am ajuns si la partea in care eu aflam de Victoria, viitoarea sotie a lui Victor …

–         Asa … in timp ce eu vorbeam cu Ella, tu apari de acolo  si …

–         Si o iau la bataie ? il completez eu vesela.

–         Nu e asa filmul, Kriss.

–         Si ce ? Ar trebui sa ne punem si noi amprentele undeva! Deci, unde-i dau ?

–         Nicaieri. Bine?

–         Ooo… Doamne, sunteti asa plictisitori.

–         … cum spuneam, tu apari de acolo si ramai socata.

–         Ca atunci cand te-am vazut cu Angela ?

–         Kriss, nu incepe iar…

–         Cu Angela? Se auzi glasul mirat al Ellei.

–         Da , cu ea... am reluat eu

–         Hai sa revenim la sceneta! Spuse vizibil iritat de discutie Edward.

–         NU! Toata seara am asteptat sa-mi explici si tu … tu ….

–         Kriss, linisteste-te ! si zicand astea, isi puse mainile calde pe umeri mei, timitand mii de insagetari si socuri electice in corpul meu.

–         Sa ma linistesc ? il imping eu

–         Uite … vei intelege ….

–         CAND ?

–         ….

–         Zi ! Nu mai tace ca prostul si spune-mi odata adevarul …

–         Haide sa …

–         O iubesti ?

–         Pe cine ?

–         Pe bunica … Pe Angela, normal …

–         Da , dar …

–         Fara “dar” … asta vroiam sa aud !

Mi-am luat geanta si m-am grabit spre iesire. Nu mai aveam sa stau in aceasta incapere nici macar o secunda in plus …

–         Kriss ! Kriss ! asteapta ! Te rog … spuse Edward, tradatorul, venind spre mine si luandu-mi mainile intr-ale lui.

–         Lasa-ma ! Nu vreau sa te mai vad !

–         Asculta-ma !

–         De ce ? nu mai aveam mult si luam foc de nervi.

–         O iubesc pe Angela, dar ca pe o sora… este o foarte buna prietena.

–         Sigur ! O prietena pe care o saruti, Ed ?

–         Nu eu .

–         Dar cine ? Bunicu` ? Te-am vazut ! Cum poti sa ma minti in fata …

–         Trebuie sa ai incredere in mine . Vei intelege. Da ?

–         NU POT !

–         Ai incredere in mine ! Te rog …

Si spunand astea, imi lua capul intre maini , mi-l ridica incet cu grija la acelasi nivel cu al lui, ma privi adand in ochi … Doamne ce ochi superbi are … Sunt albastri. Nu observasem pana acum ca avea aceasta culoare la ochi. Ma scaldam in oceanul privirii lui acre clocotea de o dorinta ascunsa, pana cand isi apropie buzele de ale mele. Ezita putin la inceput, lasand respiratiile noastre sa se intalneasca, apoi isi strivi cu putere buzele de ale mele. Era atat de dulce si tandru in miscari. Simteam cum picioarele imi cedeaza de fericire. O mana si-o plimba pe obrazul meu, in timp ce cealalta aflata pe spatele meu ma tragea mai cu putere spre el. Pentru cateva minute indelungate uitasem practic unde ne aflam cu adevarat si se pare ca si el. Ne-am desprins cu tristete profunda in ochi, amandoi cersind dupa aer si se se adresa cu blandete.

–         Ai incredere in mine !

–         ….

–         Da ? Te implor .

–         Bine ! dar promiti sa-mi explicit ???

–         Nu pot acum. Dar iti promit ca-ti voi spune. Ai incredere in mine. Ok ?

–         Da .

Imi zambi provocator dezvelindu-si albul dintilor. Ma lua de mana si …

–         Hai sa repetam replicile !

–         Prea bine , domnule Vinson…

–         Imi place ..

–         Ce anume ?

–         Cum suna numele meu pe buzele tale …

–         Edward Vinson… hai sa repetam odata ca se face dimineata si degeaba …

–         Ok …

………………………………………………………………………………………………………..

Nota :

Hey >:D<

Uitati trilerul filmului ca sa va faceti idee de actiunea filmului :))

:)):)):))

Daca nu l-ati vazut …. va recomand sa-l vedeti … este EXCEPTIONAL …

Si inca un video fff dragutz cu filmul :)) ….


Sper sa va placa ….

Este un cap scris de Roxy ( Roxette) … bine si cu AJUTOR din partea mea … ideea cu Corpse Bride este a mea :)) si a sarutului :))…

V-ati dat seama , nu ??? Sadismul din mine tot nu ma lasa :)) …

Va poooop si abia astept pareri si critici :X

PS: Comentati si cititi 😀 …

>:D<

Capitolul XLVIII- Iarta-ma

14 feb.

Capitolul XLVIII- Iarta-ma

DIN PERSPECTIVA ANGELEI

Nu-i intelegeam motivul pe baza caruia se amuza atat de copios. Probabil aratam haios sa nu spun hidos fiind o leguma stoarsa pana la ultima picatura. De-abia-mi miscam mainile care inca eram intr-o anestezie profund dureroasa. Capul imi era bandajat pana la ultimul fir par, iar respiratia greoaie facandu-se prin cateva tuburi speciale. Eram in pat de cateva ore bune si deja ma simteam straniu.

Ma simt ingropata in propria suferinta … Suferinta plina de cicratici si rani deschise … care sapau necrutatoare in inima mea.

Imi simteam ploapele grele de atatea lacrimi razlete care incerc in zadar sa se ascund …

Imi simteam fiecare muschi incordat … Parca nu eram eu.

Locul acela aparent calduros ma inspaimanta si –mi dadea senzatia de pericol si nesiguranta. Vladimir era dragutz poate mult prea ranjit si mult prea energic, in rest parea de treaba si excesiv de protectiv.

Ieri spre exemplu domnul doctor mi-a dat voie sa merg pe afara. Desi picioarele mele refuzau sa-mi sustina greutatea, eu tot incercam, iar Vladimir era langa mine precum un catelus. Nu ma lasa nici la baie sa merg … pe motiv ca as putea cadea…

Devenea obsedant de enervant dar reusea sa ma bine dispuna de fiecare data si sa -mi ridice moralul.

Zilele treceau iar incetul cu incetul incepeam sa simt un gol adand in suflet. Eram incompleta si stiam prea bine. Fusesem o proasta ca riscasem astfel, dar nu aveam incotro. Fiecrare secunda inaintata presa asupra sufletului meu o durere sovaitor de profunda, iar nimic nu o alina. Trecusera 3 zile de cand eram in locul asta tinuta prizoniera de propriul meu trup dar si de Vlad. Ma urmarea pretutindeni si ori de cate ori avea ocazia ma enerva cu ironiile la adresa mea. Daca inima mea nu ar fi fost la Vic acum puteam sa savurez glumele nesarate si umorul lui negru.

Vic …

Cat imi lipsea …

–         Hey ! Ce faci ??? Iar visezi cu ochii deschisi ??? ma intreba vizibil amuzat Vlad

–         Mda …

–         La ce visezi ??? spuse asezandu-se langa mine pe pat

–         La tot ce am pierdut …

–         Aha …. si ce mai exact ai pierdut ???

–         As vrea sa plec …

–         Nu poti! Spuse el revoltat

–         De ce ??

–         Pentru ca … pentru ca …. –incerca el sa gaseasca o scuza plauzibila- pentru ca nu esti vindecata total si mai mult de atat tu ti-ai ales viata asta … Nu poti sa apari ca fantomele…

–         Dar …

–         Te rog, asculta-ma !

Prea bine, domnule „stie tot”. Am scos limba nervoasa la el, m-am intors cu spatele si am continuat sa privesc in gol. Durerea ma acapara din nou, iar golul din inima mea se largea cu fiecare secunda. Trebuia sa fac ceva ca totul sa inceteze. Nu aveam cum sa ma razbun pe Tetris stand aici si plangandu-mi de mila.

Sunt zile cand tristetea isi coboara valul transparent peste sufletul meu si isi picura fiinta din privirea mea. Sunt zile cand as vrea sa ma ascund de lume in cel mai indepartat ungher al necunoasterii. Mi-as dori sa uit.

Cand imi imbraca inima in catifea, stiu ca a venit pentru a-mi arata o alta imagine a vietii mele crunte. O las sa-mi toarca linistita in suflet. Stiu ca se va trezi si va pleca singura.

Pentru ca este energie are nevoie sa se transforme in ceva. Tristetea mea se preschimba in cuvinte, in fraze, in povesti, in ecouri, in vise. Tristetea mea traieste in mine si prin mine. Eu sunt cea care ii dau identitate si valoare. Eu ii hotarasc soarta.

Iar ea la randul ei ma distruge putin cate putin in fiezare zi . Odata ma opuneam tristetii dar acum nu mai puteam, o lasam sa-mi inunde ochii si sufletul.

–         Angela, te simti bine ?

–         Da …. am raspuns eu incet privind prin el

–         De cateva minute te tot strig, dar nu reactionezi, ce se intampla cu tine ? Iti pierzi din stralucire zilnic.

–         Nu imi este bine aici, Vlad ! Nu sunt langa cel pe care il iubesc, nici macar nu stiu cine sunt . Sau ce sunt. Am intruna vise ciudate, cu monstri si nu inteleg nimic. Am nevoie de explicatii . Sunt mult prea multe …

–         Shhh … nu mai plange! Si ma imbratisa.

–         Nu ! Lasa-ma sa ma innec in lacrimi, lasa-mi privirea sa se intunece, lasa aerul sa ma ocoleasca si sangele sa nu mai pulseze. Nu incerca sa schimbi nimic la mine … lasa-ma sa plang, sa ma descarc …. LASA-MA !

–         Angela ….

–         Lasa-ma … lasa-ma singura!

Se ridica de pe pat cu privirea debusolata si parasi camera. Probabil greseam pentru a mia oara in viata mea. Nu merita sa ma port astfel cu el, pana la urma imi vroia binele, dar simteam nevoia sa fiu singura. M-am ridicat si eu din pat si m-am intins pe podeaua rece sperand ca are sa-mi indeparteze tristetea.

Ma gandisem mult la fraza filizofica : Timpul vindeca Ranile. Oare exista vreun gram de adevar in ea ? Dupa opinia mea, timpul nu face altceva decat sa aprofundeze ranile cu o nepasare dureroasa.

Timpul are rolul lui de necontestat…dar nu vindeca! El doar acopera. E ca un plasture pus pe o rana deschisa. Chiar daca rana se inchide,atunci cand pansamentul cade, cicatricile raman martore la durerea muta.
Si atunci apelezi la “uitare”, caci se spune ca e in legea firii sa uitam.Si uite asa, te trezesti deruland inapoi cu viteza, filmul vietii, pregatit sa apesi la momentul potrivit butonul pe care scrie “delete”. Si tot deruland, iti dai seama ca momentul in care te-ai ranit,si pe care doresti cu atat de multa disperare sa-l arunci in Recycle Bin, coincide cumva cu unul din momentele care “ti-au taiat candva respiratia”…care te-au facut sa te simti invingator.
E greu sa iei hotararea potrivita:sa uiti, sa urasti…sa astepti minunile timpului…sau sa accepti cicatricile prezentului.

Lacrimile se sterg, dar durerea este la fel de crancena si sapa tot mai adanc o data cu trecerea timpului. Am devenit o actrita aproape desavarsita, incercand sa maschez suferinta care ma dezintegreaza putin cate putin. Mi-am faurit o platosa care reuseste uneori sa-i induca in eroare pe cei din jur, sa-i faca sa creada ca m-am vindecat de tine… dar numai tu ma poti vindeca.

Pana nici luna nu mai avea aceeasi stralucire … palea din ce in ce mai mult pe zi ce trece …

Si stiam exact ce urma sa fac …

Victor avea nevoie de mine asa cum aveam si eu nevoie de el .

M-am ridicat de jos, si m-am indreptat spre usa incet , dar …

–         Am venit sa vad cum te simti!

–         Prost moment ti-ai ales! am spus eu mai mult pentru mine. Sunt mai bine ! am reluat eu de data asta vorbind mai tare si la descifrabil.

–         Ce urma sa faci ?

–         Sa …. sa ma duc la baie .

–         Dar baia e acolo ! spuse el banuitor aratand in spatele meu spre baie.

–         Poi … nu vroiam la aia , pentru ca ….

–         Pentru ca ?

–         Pentru ca ….

–         Zi mai bine ca veneai sa ma vezi . Iti era dor de mine si de imbratisarile ..

–         De urs pe care mi le dai.

–         Vezi ?

–         Ce anume ?

–         Ca si tu ma placi .

–         Aaa ???

–         Iubito….Vino la mine sa te imbratisez …

–         Vlad … te rog, nu face asta ! Daca ai sa faci asta am sa ajung sigur la urgente .

–         Gargaritza mea … libelula ….

–         Vlad … te rog … inceteaza ….

–         Tzutzurica ….

–         Vlad aia sunt obrajii mei … nu ma mai ciupi ….

–         Te iubesc steluta palpaitoare !

–         Vlad … chiar am nevoie la baie … am spus eu  indreptandu-ma grabita spre baie, sperand astfel sa scap de el.

–         Prea bine ! Hai ca te insotesc daca tot insisti!

–         Vlad nu esti sanatos ? scuza-ma asta era intrebare retorica . Vlad , termina cu jocul asta stupid…

–         Baby …

–         Ma-ta ! Stai acolo, ori jur ca te lovesc cu …. cu …. statuia asta care este de fapt vaza!

–         Nu ai curaj !

–         Pune-ma la incercare ….

–         Dovlecel …

–         Indeparteaza-te daca nu vrei …

–         Eu te iubesc … placintica …

Si poc! L-am lovit cu vaza ? De ce naiba nu mi-a spus nimeni ca vaza era de plastic …Fir-ar sa fie …Am fugit cat am putut de repede din camera si am ajuns pe strada …

Nu ma puteam opri …. trebuia sa scap .

–         An-Ge-La …… se auzeau tipetele disperate din casa ale lui Vladimir.

Pfff …. era nebun de legat !

Alergam cu putere cat ma tineau picioarele. Eram desculta si ranita, dar asta nu conta. Aveam pe mine doar camasa de noapte pana la genunchi, de un crem si un hanorac larg cu gluga, al lui Vlad. Parca eram nebuna si eu, dupa vestimentatia pe care o aveam. Dar asta conta mai putin. Desi era 8 dimineata, si toata noaptea nu dormisem deloc, ma simteam libera si fericita gandindu-ma ca aveam sa-l revad pe Victor.

In scurt timp am ajuns pe strada mea. Puteam zari cu usurinta casoaia mea dar si casuta verde de langa. Am intrat incet in ea si am urcat scarile grabita.

L-am vazut stand la birou cu o fotografie in mana. Lacrimile scurgandu-se pe obrajii mei nu puteau sa descrie felul mizerabil in care ma simteam.

Durerea sufleteasca nu-si gasea alinare nici macar prin lacrimi pentru ca era prea adanca si muta …. o durere care te facea sa ingenunchezi in fata maretiei ei. El statea suspinand si privind in delung poza. M-am apropiat de el si am soptit :

–         Victor ! Vic … glasul imi era spart in mii si mii de ecouri suferinda …

Dar nimic, doar un suspin adanc …

DIN PERSPECTIVA LUI VICTOR

Pacat ca nu se poate vedea hidosenia cicatricelor ramase in suflet, ca cei care ne-au ranit atat de mult in trecut, ne reintalnesc acum si nu pot vedea cu ce sechele am ramas. Superficialitatea ii face pe majoritatea sa vada si sa ia in considerare ceea ce e la suprafata, adica trupul, fizicul. Pe cand sufletul se svarcoleste de durere si se ineaca in lacrimile suferintei.

Priveam poza asta de cateva zile si nu faceam altceva decat sa suspin, desi nu ajuta la nimic. Nimic si nimeni nu au cum sa o readuca la viata … nimic …. nimeni …

–         Victor ! Vic ….

Si cand te gandesti ca stand astfel si plangand aud vocea catifelata si dulce a ei. Voce care ma readuce la suprafata, voce care ma linisteste si –mi panseaza toate ranile sufletesti. Cat as da ca aceea voce sa nu-mi mai rasune in cap … Cat as da sa fie reala ….

–         Vic !

Am aruncat poza intr-un colt al biroului, mi-am cuprins capul si am continuat sa plang trist …. Angela, iubito ….Am fost un prost, iarta-ma …

–         Vic!

Glasul ei ma bantuia.

Apoi am simtit o mana calda pe umarul meu, o atingere familiar de placuta. M-am intors instinctiv si am ramas  nemiscat privind ingrozit aceea fiinta care statea in fata mea si gafaia de oboseala …

Nu eram in stare sa fac nimic si nici sa schitez ceva . M-am retras incet un spate si priveam cum fata aceea statea si ea speriata.

–         Vic! Iarta-ma …. Vic ! te rog …. sunt eu, Angela …. Te iubesc ! Iarta-ma pentru tot ce am facut … Vic !

Am deschis gura sa-i spun ceva, si am inchis-o timid. Nu avea cum sa fie Angela . Ea este … ea este …. Mi-am frecat ochii sperand ca totul este un joc idiot al imaginatiei mele, dar nu. Nu a disparut.

–         Vic!

–         Tu ???

–         Vic !

Se apropie de mine si-mi sari in brate.

Era ea… ea ….ea….

Sau visam ???

Atingerile ei erau reale, fata ei, buzele ei , pielea ei ….

Totul …

Am sarutat-o pasional timp indelungat … si apoi m-am desprins de ea, fiind vizibil suparat.

–         Cum ??? Adica …. am reusit eu sa spun …

–         Iarta-ma! Si se aseza in genunchi in fata mea. Am fost o proasta …

–         Cum ???

–         Mi-am inscenat moartea crezand astfel ca Tetris ma va crede moarta. As fi vrut sa-ti spun adevarul … dar stiam ca primul pe care il va cauta vei fi tu! Vic! Iarta-ma …

–         Te iert, iubito! … dar sa –mi mai faci una ca asta niciodata !!!

–         Te iubesc ! ….

–         Eu mai mult …

–         Ba eu ….

–         Nu-i adevarat! …

Oare visam ??? Si daca visam speram sa nu ma trezesc niciodata … Pentru ca era un vis mult prea frumos … aporoape real …

O iubeam …. atat de mult ….

Iar Tetris urma sa plateasca ….

Acum cum sa-i spun vestea cea proasta Angelei …. Speram sa nu o inspaimant ….

Mai bine ii spun mai tarziu, intai sa ma savurez putin din fericirea asta  …

………………………………………………………………………………………………………………..

Nota:

Hey >:D< ….

Scuzati-ma ca am intarziat publicarea acestui cap ….

Nu am avut timp x_x ….

Sper ca a meritat asteptarea.

Va poooop duuulce si va iubesc >:D< …

Asa de VALENTINE`S  DAY …. :(( ….

>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<

PS: Cititi si comentati ….

PS2: Cap 49 in seara asta va fi publicat … pentru ca este aproape gata … dar mai eu sa-l retusez 8-| … pentru ca e facut de Roxette ..:)):)):)) …

>:D< ….