Capitolul XLVI- Drama
DIN PERSPECTIVA LUI VICTOR
A murit ! …
Mi-am lipit spatele de perete rece al spitalului si am alunecat incet in jos. Privirea mea era in gol, cautand in amintiri imaginea intacta a Angelei, imaginea vesela, plina de viata, imaginea suparata, ranita de mine (de nenumarate ori), imagine ei pura, curata, inocenta, sfanta.
Acum, Doamne sper ca esti multumit! Ai mai adaugat inca un inger armatei Tale. De ce ?
De mi-ai rapit-o ??? Oare intr-adevar nu am dreptatul la nimic?
Plangeam, suspinand din greu si tipand ragusit …
– Nuuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!!!
Eram distrus… simteam cum durerea din mine crestea si se spargea in mii si mii de ecouri ale tristetei, acaparandu-mi fiecare particica si umplandu-mi fiecare celula cu esenta ei . Inima-mi era fara viata, ca si trupul. Pentru ce sa mai traiesc, pentru ce sa-i mai rapesc fericirea lui Edward … pentru ce??? … Intreaga mea viata am suferit si intr-un final cand am intalnit si eu fericirea, mi-a fost rapita. Am ridicat anevoios capul din pamant si mi-am lasat privirea scaldata de lumina becului. Nici lacrimi nu mai aveam, nici vlaga , nimic…
Asteptam sa vina cineva si sa ma anunte ca totul este o gluma , sa ma anunte ca ea traieste … ca este un cosmar, dar toti treceau pe langa mine si nimeni nu se oprea.
Probabil vestea asta ar fi trebuit sa ma bucure, ca astfel puteam trai amadoi fericiti in ceruri, dar NU … eu eram prizonier pe acest pamant din cauza unei razbunari stupide.
Am continuat sa stau astfel timp indelungat. Nu-mi ardea de nimic, doar lacrimi inflacarate de suferinta imi brazdau obrajii. Nu ma asteptam la asta. Eram un prost! Daca nu plecam de acolo, daca o asteptam , daca ma hotaram mai repede sa intru acolo, as fi salvata-o. Dar nu … Nu … nu … nu …
A murit ! …
A murit! …
A mu …muri…murit!
Mi-am cuprins capul intre genunghi si am inceput sa ma legan, fredanand incet o melodie. Trebuia sa fac ceva, sa-mi inderatez gandurile intunecate. Pentru ca nu era posibil, in orice moment urma sa vina ea si sa ma strige pe glasul ei dulce ca mierea : „Vic!” …
Off ……dar acel „Vic!” spus cu atata iubire nu-l mai auzeam odata, doar un glas gros de idiot :
– Va simtiti bine domnule! Ma intreba un asistent
– Daca ma simt bine??? … Vreau sa o vad ! Vreau sa o vad! Fie si pentru ultima oara ! Vreau sa o vad!
– Pe cine domnule !
– Pe Angela , ingerul meu .. Vreau sa o vad! Tipam eu
– Asteptati putin domnule! Sa-l chem pe doctorul care a avut grija de ea.
Am privit sfasiat cum se indeparta de mine si am asteptat alte secunde, minute, ore chinuitor de dureroase.
„Angela, iubire, raspunde-mi daca ma auzi!”
Insa tacerea care ma bantuia era raspunsul de care ma temeam, raspunsul de care as fi vrut sa fug, sa ma indepartez, dar asta nu schimba nimic. Rataceam prin amintirile cu imaginea ei distrusa in bratele mele, cu pulsul ei slab, cu Tetris razand, biroul distrus, Jack rugandu-ma sa merg cu el, ceilalti copii care ma intrebau ingroziti ce s-a intamplat, imaginea ei resurcitand-o … nu faceau altceva decat sa-mi alimenteze ura si dorinta de razbunare.
Am sa te razbun, iubire! Am sa te razbun …
Si atunci l-am vazut pe doctor revenind la mine :
– M-ati chemat ? intre el …
– Vreau sa o vad … vreau sa o vad imediat ! ACUM !
– Dar .. nu cred ca este un lucru bun, nu mai bine ramati cu imaginea ei inainte de a o aduce aici ? spuse el timid.
– Poftim ??? NU ! NU ma intereseaza! Vreau sa o vad! Sa ma asigur cu ochi mei ca a .. a … a murit!
– Este intr-o stare deplorabila! Credeti-ma! Pana si personalului spitalului …
– NU MA INTERESEAZA!!! Viata mea era un mare nimic fara ea . Nu ma intereseaza !
– Dar …
– Ce fel de spital este asta .. ce fel ??? De ce nu mi-ati scapat iubirea… de ce ??? … Vreau sa o VAD ACUM !
– Nici daca ..
– Nimic !
– Prea bine , atunci urmati-ma !
Cum adica incercasa ma refuze ??? Cine era el ??? … Am ajuns in fata salii 234, iar inima mi s-a facut cat un purice. As fi vrut sa plec, sa fug, dar NU , ceva ma tinea tintuit.
– Aceasta este! Va las singur !
– Multumesc !
Am pasit nesigur in salon. Era unul mic, alb, cu un pat pe centru. Iar pe pat … se afla … trupul neinsufletit al Angelei acoperit cu o panza. M-am apropiat timid de pat si am dat voalul la o parte . Era ea …. ea … ea …
Nu pot sa cred !!! Este un cosmar nu-i asa ??? Am incercat sa ma ciupesc dovedindu-mi ca visez, dar NU!
Era realitatea crunta, nemiloasa, neinduratoare.
Angela statea pe pat, cu ochii inchisi, aceleasi trasaturi , aceeasi piele fina, rece de data asta, dar brazdata de lovituri si vinatai recente. Ooo .. nu … Tetris o sa mi-o plateasca!
Nu ma mai puteam uita la ea. Ma durea mult prea mult sufletul, cerseam dupa vocea ei, dupa mangaierea ei, dupa caldura corpului ei, dupa tot. Cerseam aer, cerseam viata.
Am pus din nou panza aceea pe ea si am inceput din nou sa plang in hohote. Ce urma sa fac acum, fara ea? Unde urma sa ma duc ???
Nu vroiam sa plec de langa ea, dar nu aveam nici sa stau si sa-mi plang de mila. Am deschis usa puternic de la salon, am mai arunca o ultima privire inapoi si am plecat in elaborarea unui plan de a o distruge pe TETRIS.
O URASC !
Am ignorat toate privirile si intrebarerile colegilor, elevilor care se aflau pe hol sa afle despre Angela si am continuat sa merg precum un turbat.
Fugeam, incercand sa las in urma totul … dar nu reuseam . Imaginea ei ma bantuia ….
DE CE ???
Mi-as fi dori sa ma omor si eu! Sa-mi pun sfarsit vietii cum Romeo s-a ucis din iubire pentru Julieta lui … dar eu eram deja mort.
Mort dupa ea … mort!
Si totul datorita lui Tetris …..
T-E-T-R-I-S …
Am alergat furios spre casa, mi-am facut un dus, m-am schimbat si am plecat dupa …..
…………………………………………………………………………………………………………….
Nota :
Buna >:D<
Cap 46 este cam scurt stiu … initial am vrut sa-l impart in 2 … dar apoi m-am gandit mai bine si am hot astfel .
Cap47 vine maine si o sa va surprinda in cel mai unimit de placut mod … nici macr nu va trece prin cap ceea ce v-am pregatit . >:D<
Until then ….
Va poooop si actept pareri sau critici!!!
PS: Comentati si cititi !
………………………………………………………………………………………………………………………………….
‘ ………………………………………………………………………………………………………….
RaMona
RaMona Pettro 
Hmm …